La o rapidă căutare pe Google după ”waking up at 5 am” o să găsiți o multitudine de articole și videouri în care diverși oameni din diverse țări povestesc despre experiența lor cu trezitul de dimineață, foarte, foarte de dimineață, în fiecare zi.
Waking Up At 5AM Changed My Life – Win The Morning, Win The Day
What Happened When I Forced Myself To Wake Up At 5 A.M. Every
Why I Wake Up At 5 AM: It’s More Than Just Getting Things Done
Why I Wake Up at 5 AM (And Why You Should Too)
Ok, ooookay.
Am urmărit destul de multe videouri pe Youtube (și am citit despre destul de mulți oameni de succes, orice ar însemana asta pentru fiecare dintre noi) care m-au convins că, general vorbind, e o treabă destul de faină pentru viața ta să obișnuiești să te trezești devreme. Încă n-am văzut pe nimeni care să zică băăăi m-am trezit la 5, am avut timp să fac sport, să citesc, să mănânc, să fac aia și cealaltă, dar a fost așa de nașpa rău, n-aș mai vrea să repet niciodată, chiar nu-mi place să am timp să fac ce-mi place mie.
Evident.
Evident că e mișto să fii organizat, să ai timp pentru tot ce este prioritar pentru tine și să nu exiști doar între job și acasă. Evident!
Sunt convinsă că trezitul devreme de dimineață ajută pe oricine, myself included, să aibă timp să facă mult mai multe lucruri într-o zi, și nu doar din cele obligatorii. Cred că acest lucru este valabil și pentru oamenii care nu se consideră matinali. Pentru oricine se plânge, myself included, că n-are timp să facă aia și cealaltă (fun fact: culmea cum ne plângem întotdeana că n-avem timp când timpul este cea mai lungă constantă din viețile noastre 😀 ), o oră sau două în plus de dimineață ar putea să fie fix ceea ce avem nevoie pentru a face o bună parte din hobby-urile noastre: meditație, sport, yoga, scris in jurnal, scris pe blog, urmărit un episod dintr-un serial, meșterit ceva prin casă, scris unui prieten, căutat ceva pe internet, luat micul dejun, călcat o cămașă, adunat prin casă. Mai continui? 😀
No, și urmărind mai multe clipuri pe youtube de la oameni cărora trezitul devreme le-a schimbat în bine viața și i-a ajutat să facă mult mai multe din chestiile ce le plăceau lor, m-am convins că trebuie să încerc și eu. Am avut în plan acum vreo 3 luni să ÎNCERC să mă trezesc la 5 dimineața și să văd cum este ca ziua mea să crească cu 2 ore și jumătate în care pot să fac CE. VREAU. EU. pentru mine și pentru sufletul meu. Ce voiam eu de fapt era să mă pot trezi dimineața și să nu mai fiu în eterna și nemiloasa constantă grabă de dimineață, în care nu știam cum să fug mai repede pe ușă ca să pot ajunge mai repede acasă după masa.
M-am trezit în prima zi cel mai ușor.
Eram prea entuziasmată de 2 ore de liniște în creierii dimineții, plus de noua mea viață îmbunătățită, în care voi putea să beau un ceai fierbinte și să mă tolănesc pe canapea cu o carte faină în mână. Ce lux! M-am trezit, mi-am dat seama că n-am niciun plan de lucru, nu aveam nimic ce-mi doream neapărat făcut în acea dimineață, așa că mi-am luat o carte și dă-i. A fost fain, am văzut pentru prima dată cum e să pierzi vremea de dimineață fără să fiu pe eterna și nemiloasa grabă.
Seara aia a fost mai nașpa. Pe la 9 am fost destul de leșinată de oboseală, dar n-am avut nimic planificat, așa că m-am putut culca liniștită. Problema e că a doua dimineață viața n-a mai fost chiar așa minunată – m-am trezit cu o oboseală incrediilă în oase. Am venit pe canapea, m-am înfofolit, am citit 5 pagini și-am adormit la loc. Au trecut câteva săptămâni în care oboseala aia incredibilă și senzația în care simțeam că mă doare tot corpul din cauza nesomnului m-au împiedicat să mai am o dorință cât de mică de a seta alarma la 5 AM. Cum dumnezeu pot toți ăia de pe youtube să se trezească ca de pe un nor dimineața, nu știu!
Câteva săptămâni mai târziu am zis să încerc din nou.
Iar am setat alarma de dimineață, dar la 6 de data asta. Mi-a ieșit în prima zi, mi-a ieșit și-n a doua – nu mai țin minte exact cu ce mi-am umplut diminețile alea, dar știu că deja aveam o listă pregătită de seara cu ce vreau să fac în dimineața următoare (cred că de fiecare dată în capul listei era să scriu pe blog și să citesc), dar apoi life happened again și iar m-am trezit în două dimineți crăcănată de somn și iar am zis că trezitul atât de devreme nu-i de mine. Da’ cum naiba să nu fie?!
Nu cred că trezitul de dimineață și a fi matinal este o proprietate doar a unor oameni, nu cred că există oameni care nu sunt matinali sau care nu funcționează bine dimineața. Cred că există doar oameni obișnuiți (de ani de zile) într-un anumit stil – de exemplu cu trezitul la 5 sau cu trezitul la 9 – și de-asta nu se pot ei vedea obișnuiți la alte ore. Doar parerea mea. Iar despre mine cred că sunt un om super-matinal, singura problemă e că atunci când sunt în pat și dorm și îmi sună alarma am o total altă părere și-mi găsesc întotdeauna, dar ÎNTOTDEANA, cu mintea așa încețoșată cum e la ora aia, motive că de fapt nu-i chiar obligatoriu să mă ridic fix în minutul ăla. Mda, io știu întotdeauna ce-i mai bine pentru mine! :)))
Astăzi realizez care a fost marea mea greșeală cu acest plan al trezitului foarte de dimineață – faptul că am renunțat de fiecare dată.
Dacă o dată n-am reușit să mă trezesc devreme așa cum am făcut cu o zi sau două în urmă, am abandonat planul și m-am abonat iar la alarma de la 7:30. Asta a venit și cu niște frustrări din sfera când pana mea mai scriu pe blog, când mai citesc o carte, când mai așez hainele alea, când mai trimit emailul ăla pe care-l tot amân, etc.
Încă vreau să mă reapuc de obiceiul cu trezitul devreme. Pentru mine argumentul că voi câștiga câteva ore din ziua mea este cel mai important Știu că-mi va veni somnul mai devreme seara, dar eu sunt de fel o grăbită, de fel am impresia că viața e prea scurtă pentru câte vreau să fac, de fel consider somnul și fain și nașpa deopotrivă (fain dimineața și nașpa/pierdere de vremea seara). Ce vreau să fac data viitoare diferit este:
- să nu mai am pretenția de la mine să mă trezesc din prima la 5 – voi încerca trezitul de dimineață progresiv, adică 2 săptămâni la ora 7, 2 săptămâni la ora 7 fără permisiune de snooze, apoi o lună la 6:30 și tot așa până găsesc varianta optimă pentru mine. Sper doar să nu ajung la concluzia că varianta optimă pentru mine este trezitul la 9! :)))
- să nu mai am impresia că dacă o dată nu mă pot trezi, planul meu a eșuat. Oboseala vine fără să întrebe, viața se întâmplă, poate uneori nu voi putea dormi devreme seara, asta e. Ideea e să fac un mic efort în plus zi de zi. Nu am nici cea mai mică îndoială că voi reuși să ajung la un program perfect pentru mine, dar nu mai am pretenția să-l pot creiona din prima zi.
Putem să facem asta imediat după ce mai dorm 10 minute?!