Eu n-am mai petrecut o iarnă seriosă în România de mult timp. Vacanțele mele acasă de Crăciun din timpul facultății se întindeau pe maxim 3 săptămâni iar noi, la Târgu Mureș fiind, nu ne-am bătut de zăpezi prea interesante sau șocante de mult timp, mi se pare mie. Cel puțin nu în oraș. Iar despre iernile din Manchester nu prea am ce să vă spun mai mult decât că ele nu prea există altundeva decât în calendar.
Dar cum în București temperaturile o iau tot în jos și-n fiecare zi mi-e tot mai frig, mă pregătesc psihic pentru prima mea zi de zăpadă din capitală.
Cum mă aștept eu să fie prima mea iarnă în București:
- o să mă trezesc într-o dimineață pe la 7 și-o să strig foarte veselă NIIIIIIINGEEEEE! 😮 (dar n-o să postez despre asta pe Facebook pentru că am încredere că toată lumea are ferestre și poate vedea asta și singurel!)
- mă voi grăbi să plec repede de-acasă ca să nu prind înghesuială pe străzi
- când ies afară o să fiu șocată de siluetele parcărilor în care n-o să se mai vadă clar nicio mașină
- voi fi un deschizător de drumuri prin troienele din jurul blocului (și-o să-mi fac un plan în minte despre cum aș putea ajunge cu schiurile la muncă a doua zi)