- eram în Manchester, acum sunt în București
- nu știam că un an mai târziu voi fi mutată în România, așa cum doream în secret
- nu mi-era frică de cutremure pentru că nu locuiam într-un oraș seismic
- o înnebuneam pe colega mea de apartament și prietenă, Alexandra, ascultând în neștire melodia asta
- n-am știut că voi deveni primul om din istorie care va primi o promovare la pachet cu o micșorare de salariu – ?
- anul trecut pe vremea asta nu mi-era frică de transportul în comun
- nu știam că peste câteva luni voi învăța să schiez și c-o să-mi placă la nebunie
- aveam mai mult timp în care mă plictiseam și prin urmare citeam mai mult – acum citesc aproape exclusiv în metrou/tramvai
- lucram la aceeași companie la care lucrez acum – doar că la alt birou, într-o clădire mai urâțică dar mai spațioasă și la o masă identică cu cea pe care-o am azi
- nu știam că un an mai târziu îmi voi face curaj să încep să scriu pe blogul pe care-l visam de mult – și că voi avea așa multe regrete că nu mi-a venit curajul ăsta mai devreme
- anul trecut mâncam la fel de multe cornuri cu ciocolată ca acum – și cu la fel de puține păreri de rău și regrete după
- aveam o părere un piiiic mai bună despre români – pentru că mă loveam mai puțin de ei, la propriu și la figurat 😀
- mergeam în mai puține excursii/weekend getaway-uri
- îmi lua cu 30 de minute puțin să ajung la muncă dimineața
- îmi vedeam familia mai rar decât acum
- găteam mai mult – că n-avea cine să facă pentru mine dacă eu n-aveam chef într-o zi
- anul trecut mă uitam la mai multe filme și seriale – am renunțat între timp pentru că mă simt cu conștiința încărcată dacă stau prea mult timp cu ochii în monitor, fără să fac nimic (util)
Un fel de #ThrowbackThursday la sfârșit de Noiembrie. 😀
Pentru mine anul 2017 a fost un an cu multe schimbări, toate dorite și așteptate, multe nesperate. Am avut un an greu, dar bun. Am găsit întotdeauna util să fac la sfârșit de an liste cu lucrurile pe care vreau să le fac în anul care vine. Dar nu mă apuc de obicei de ele în Decembrie și nici nu le verific pe cele ale anului în curs în Decembrie. Îmi place să mă uit peste ele prin Octombrie, Noiembrie, ca să-mi las câteva săptămâni până la sfârșit de an în care să pot rezolva ultimele lucruri lăsate netăiate, dacă mai vreau.
Din lista pentru 2017 au rămas câteva nerezolvate (de exemplu, nu mă mai interesează să învăț să conduc mașini cu volanul pe dreapta sau să-mi pun lentile de contact) și am reușit să tai cam 80% din tot ce-mi planificasem, atât din lista de obiective personale cât și profesionale, ceea ce pentru mine este o realizare și o motivație să repet și în 2018 challege-ul.
Nu m-am gândit încă la lista pentru 2018, deși n-o să las să treacă Noiembrie fără să o încep măcar. 🙂 La voi cum funcționează planuri de an nou? Reușiți să vă țineți de ele? La mine cred că e primul an când n-am abandonat lista după vreo 3 luni, și asta datorită faptului că n-am mai făcut-o old school pe hârtie. Nu vă cunoșteam pe atunci, dar voi ce făceați în Noiembrie 2016?
i. ❤️