Hello, hello, long time no see! 😀 Vă scriam acum câteva zile despre challengeul ăsta pe care mi-am propus să-l duc la bun sfârșit, și anume să fac o săptămână de #plasticfreejuly. Am început pe 1, am terminat pe 8 și vă povestesc mai jos impresiile mele.
Pentru mine, PFJ a fost o experiență horror.
Așa. Asta fiind spusă din start, ca să nu lăsăm loc de interpretări și ipocrizii. Nu m-am simțit nici mai prietenoasă cu natura, nici mai zen și nici mai flower-power ținând acest post de la plastic. M-am simțit legată la mâini la propriu. M-am simțit așa cum îmi imaginez eu că se simt copiii celor mai sărace orașe din lume care ar vrea să mănânce dar n-au ce să-și cumpere. Așa eram de fiecare dată când mă găseam în fața vreunui raion din orice magazin. #PlasticFreeJuly pentru mine a coincis cu o perioadă în care noi încă n-avem mobilă în bucătărie, așa că n-am putut găti nimic acasă. Deci toată mâncarea mea de la prânz a trebuit să fie cumpărată. Grozavă întâmplare! 😀
În prima zi am cumpărat o plasă de mere. Aabia după ce-am plătit-o mi-am dat seama că nu era voie să cumpăr pungi în ziua aia. Eram sigură că în prima zi o să uit de challengul pe care-l încep.
A doua zi mi-am luat un căpăcel de cafea de plastic (evident!) – am băut o cafea pe drum și nu puteam sta cu paharul în suportul din mașină fără capac. Da, bravo!
A treia zi n-am uitat de plastic free july, iar ca să evit să cumpăr chestii ambalate în plastic am preferat să nu mai merg la magazin deloc. Ziua 3 a fost un succes!
A patra zi m-am dus la un hypermarket nou deschis în zona unde muncesc și-am căutat mâncare pentru prânz NEAMBALATĂ în plastic. Rezultatul a fost atât de fiasco încât am și scris un articol despre asta, apare peste câteva zile (later edit: a aparut deja, aici). Am rămas flămândă în ziua aia.
I’m almost there!
A cincea zi eram deja obișnuită cu ideea de PFJ, așa că am decis să evit să intru în orice magazin. În felul ăsta nu mai cumpăr pungi și ambalaje inevitabile. Pe bune, uitați-vă câte din ambalajele dintr-un magazin sunt din plastic!. Partea proastă e că în a cincea zi am rămas fără mâncare pentru iepurică, așa că a trebuit să fug să-i iau fân care vine ambalat nu doar într-un frumos miros de câmp, ci și într-o pungă groasă de plastic. So close! :))
A șasea zi, printr-o nu-știu-ce extorsiune a degajamentelor, am reușit din nou (pentru a doua oară în 6 zile!) să nu cumpăr nimic ambalat în plastic. 😀
A șaptea zi am luat apă ambalată în sticlă de sticlă, din nou cafea în mașină (deci, plus căpăcel de plastic) și o șaorma. Învelită în hârtie. Plastifiată.
Ce-aș face diferit dacă aș încerca încă o dată #plasticfreejuly:
Mi-aș găti acasă mâncare pentru toată prânzurile de la muncă. Mi-aș face un stoc de cumpărături înainte să încep challenge-ul. L-aș face într-o perioadă în care nu merg în vacanțe.
Ce urmează pe viitor
Sunt șanse foarte mari să nu mai încerc un plastic free week/month în viitorul apropiat. Mi s-a părut prea greu să-mi interzic să cumpăr plasticuri. Am vrut, chiar am vrut, dar am eșuat aproape în fiecare zi!
Ce pot, însă, să fac este să am și mai mare grijă să duc ambalajele de care nu mai am nevoie în centre specializate de reciclare. Acolo știu sigur că sunt topite și refolosite și nu aruncate mai departe împreună cu toate celelalte gunoaie. Fac lucrul ăsta dinainte de PFJ, cu siguranță o să-l fac în continuare.
Singura diferență e că acum privesc problema reciclării la modul mult mai serios, pentru că eșecul #PlasticFreeJuly-ului meu mi-a demonstrat cât de acoperiți de plastic suntem, de fapt. Bine că m-am ales măcar cu atât! 🙂
