Sunt începătoare în tot ce înseamnă #zerowaste, sub nicio formă nu mă cred vreo veterană sau atotștiutoare. Scriu doar pentru că vreau să deschid o discuție din subiectul ăsta și, poate, să vă inspir cu lucrurile pe care eu le fac. Să ne învățăm unii pe alții! 😀
Îmi place tot trendul și toată hipstereala de Zero Waste și Zero Toxins din două motive mari și late. Pe locul întâi, mă atrage orice cosmetică/cremă/soluție de curățat ceva care este prietenoasă cu pielea și sănătatea mea. Pe locul doi, îmi place să știu că soluțiile și cremele pe care le folosesc, dacă nu fac neapărat bine, măcar nu fac rău mediului. De-aia sunt fană (și-am și făcut la mine în bucătărie la un moment dat) a cremelor homemade, a unui balsam de rufe (pe care nu știu de ce îl folosesc atât de rar) din bicarbonat, oțet și un ulei esențial sau a unei soluții de spălat pe jos făcută cu ingrediente din casă (eu am folosit apă, oțet și bicarbonat, dar caut o altă rețetă pentru că aceasta mi-a lăsat reziduuri pe jos pe gresie și nu prea mi-a plăcut).
Fără să aibă legătura cu sănătatea, ci cu mediul de data asta, de câteva luni am renunțat aproape de tot la prosoapele de hârtie pe care le foloseam zi de zi la șters una, alta prin bucătărie și nu numai. Am văzut undeva pe net o idee, mi-a plăcut și-am zis să încerc: am cumpărat din IKEA șase prosopele de bucătărie și o cutie de lemn (eu folosesc de fapt un ghivechi ) care arată cam așa:
Nu știam dacă-mi vor plăcea, dacă-mi va conveni fără șervețele și dacă mă putea obișnui cu aceste prosopele.
La început am folosit atât prosopelele de bumbac, cât și pe cele de hârtie. Eu am fost foarte încântată de ideea mea, foarte fericită să nu mai cumpăr baxuri de șervețele de hârtie la aproape fiecare vizită săptămânală la supermarket. Am folosit aceste prosopele la șters orice prin bucătărie, de la mâini la blaturi. Le spăl cam o dată pe săptămână, împreună cu alte obiecte similare, la 60 de grade. Șase prosopele îmi ajung lejer o săptămână, astfel încât să nu fiu nevoită să pornesc mașina cu această categorie de rufe mai des de atât.
Obișnuită de ani de zile cu șervețelele de hârtie, la început le-am simțit lipsa. Nu-mi venea întotdeauna să murdăresc un șervețel de bumbac cu niște lichide pe care cu unul de hârtie le-aș fi putut curăța în doi timpi și trei mișcări. Dar m-am obișnuit acum – șterg cu prosoapele de bumbac orice prin bucătărie, nu mă mai interesează dacă le ud sau murdăresc, pentru că nu mă oprește nimic să le arunc în coșul de rufe dacă nu se mai pot folosi. După cum spuneam, șase bucăți îmi ajung foarte bine pentru o săptămână.
Prosopelele m-au costat 21 RON, iar ghiveciul 25 RON. În total 46 de RON pentru tot ansamblul. Prin comparație, un bax de patru role de șervețele de hârtie costă, în medie, cam 8 lei și mă ținea aproximativ o lună. În 5 luni de când folosesc șervețelele de bumbac mi-am amortizat investiția. 😀 În momentul de față încă am în casă niște șervețele de hârtie rămase de mult pe care le folosesc doar pentru că le am, nu că mi-ar fi indispensabile.
Voi utilizați șervețelele de unică folosință acasă? Care este relația voastră cu ele? V-ar tenta să renunțați 100% la ele în favoarea unor cârpe de bumbac? 🙂