Acum fix un an de zile am fost într-un city break în Poiana Brașov care-a rămas, nu doar din pricina destinației, ci mai mult din a împrejurărilor și a întâmplărilor, una dintre excursiile mele preferate din toată viața mea.
Era cu vreo săptămână înainte de sărbătorile de Paște,
turiști foarte puțini spre deloc în zonă, soare și căldură afară, într-o cazare foarte mișto și cu cea mai minunată vedere înspre Tâmpa, cu iubitul meu (alături de care trăiam atunci un neplăcut long distance relationship), în fine, tot ce-am vrut și nu mi-am putut imagina pentru o mini-vacanță cum nu știam că am atâta nevoie.
Poiana, când nu e plină de turiști și când e cald afară, e minunată! Are niște peisaje superbe în jur care e AȘA păcat că sunt umbrite de prea multe mașini și golănie în timpul anului. Iar în jurul Brașovului sunt multe locuri frumoase de vizitat, dintre care Vf. Postăvaru, plin de o zăpadă timidă de aprilie și un soare puternic la momentul ăla, e preferatul meu. Repet, farmecul a fost dat de lipsa turiștilor și de liniște.
Vf. Tâmpla se urcă la picior, nu exista sau nu funcționa la acel moment telecabina. A fost o excursie de 2 ore dus-întors printr-o pădure superbă, verde, fără zgomot de telefoane, mașini, manele sau altele. Traseul a fost ușurel, eu l-am urcat în balerini. Puținii oameni pe care i-am întâlnit pe drum ne-au salutat și au povestit cu noi de parcă ne cunoașteam dinainte.
Dino Parc din Brașov e un parc superb cu dinozauri foarte real creați, în mărime naturală pe care-l recomand cu drag indiferent de vârsta pe care o aveți. Eu când am intrat acolo nu m-am simțit într-un muzeu/parc din România, ci din străinătate, așa frumos e amenajat și întreținut.
La 5 minute de Dino Parc e cetatea Râșnov care este ca un sătuc de pe vremea dacilor și a romanilor. Există căsuțe înăuntru, unelte vechi, ruine, străduțe vechi de mii de ani, chiar te simți ca pe platourile de filmare ale unui film vechi.
Locurile astea frumoase, plus alte câteva restaurante cu mâncare prea bună, plimbări cu povești prea personale și prea mulți fluturi în stomac m-au impresionat prea mult ca să rămân indiferentă.
Excursia în care am fost anul trecut a fost, pentru mine, un declic.
Nu mai fusesem în excursii similare prin țară de mult timp și n-am mai avut când să admir orice era de admirat din jurul meu, aici în țară, back to Romania 😀 . Am văzut în această excursie anul trecut niște zone și peisaje atât de frumoase și de nepătate de turiști zgomotoși și lăsători de gunoaie încât m-am gândit de foarte multe ori, pe lângă ”Doamne, cum ai lăsat așa frumusețe de natură?” și la ”Doamne, ține lucrurile astea încă puțin să se bucure și copiii mei de ele!”
Problema e că dacă eu și cu tine n-avem grijă de mediul înconjurător, copiii mei și copiii tăi nu-i vor mai vedea frumusețile niciodată!
A fost prea frumos la munte, acolo! Vă recomand cu mare interes să vizitați zona într-o perioadă în care sigur nu sunt turiști (de exemplu, imediat înainte sau după Paște), o să-mi mulțumiți mai târziu. O să vedeți că în jurul Brașovului România este o țară cu peisaje frumoase nu este doar un clișeu! 😉
E tristuț să văd că oamenii nu fac tot ce pot să protejeze așa ceva. Adică, natura e frumoasă și ne place tuturor în ea, fie că suntem la munte sau la mare, e clar că ne place mai mult decât să stăm între betoane în orașe. Dacă tot ne PLACE atât de mult, zic atunci că am putea face măcar cât ne stă în putință să o protejăm.
Cum putem face asta?
Prin reciclare, prin depozitarea corectă a gunoaielor (adică ambalajele de plastic nu se aruncă în lac sau sticlele nu se lasă la umbra copacului), prin reducerea poluării (adică alegem să luăm bicicleta în locul mașinii, dacă destinația ne permite).
Nu sunt multe lucrurile pe care le putem face, și asta din cauza faptului că marii producători de poluare a aerului și a naturii vor fi întotdeauna industriile petroliere, chimice, aeronautice, etc. care strică natura mult mai mult decât o facem noi ca indivizi. Dar putem și noi să facem unele lucruri care să ne ajute la nivel local.
Ce fac eu astăzi
Deși nu mă încurajează sau susține nimeni (adică n-am în fața blocului pubele colorate și trebuie să plimb pungile de reciclabile până la cel mai apropiat supermarket), momentan reciclez plastic, hârtie și sticlă. Am niște pungi într-o debara pe hol unde pun ambalaje din aceste materiale și pe care le transport la cel mai apropiat supermarket Cora atunci când se umple.
Este foarte incomod și nu mă mir că în aceste condiții nu reciclează nimeni. Aveam niște pubele la 5 minute de casa mai demult, dar într-o încercare de modernizare (lol!) a sectorului în care locuiesc, au dispărut. Cel mai apropiat punct de reciclare este la 20 de minute de umblat sau 10 minute cu mașina. Reciclez pentru că m-am obișnuit așa și deja mi-este ciudat să n-o fac, dar nu mă mir că n-o face nimeni în condițiile acestei lipse de infrastructură.
Până anul trecut, până la declic, n-am reciclat niciodată în viața mea, nici măcar în UK unde era foarte la îndemână să faci asta.
Dar nu pot să nu reciclez sau să nu mențin curățenia când merg undeva în natură pentru că mă gândesc încontinuu că dacă peisajele astea de care vă spuneam, plus alte câteva sute și mii care există la noi în țară, dacă ele nu vor mai exista peste câteva zeci de ani, copiii noștri n-o să le vadă niciodată și eu voi fi parte din vinovați, parte la faptul că n-am oprit ce trebuia oprit atât cât aș fi putut.
Este foarte greu să CREZI ÎN RECICLARE când nu te ajută nimeni în sensul ăsta!
România va avea de plătit amenzi de 200,000 Euro pe zi Uniunii Europene dacă până în anul 2020 nu va ajunge la un nivel de 50% reciclare a materialelor care pot fi reciclate. Momentan reciclăm cam 5% (sursa). Autoritățile nu par să acorde suficientă importanță acestui subiect (nu mă mir, reciclarea este un subiect tabu pentru mulți din generația anterioară mie) până nu vor apăra niște directive de la Uniunea Europeană care să-i ardă foarte rău la buzunar. În fine, nu despre asta este vorba.
Este vorba despre faptul că este datoria și obligația noastră să lăsăm lumea generației viitoare cel puțin în starea în care am primit-o și noi, sub nicio formă nu mai rău. Iar dacă există lucruri pe care le putem face în acest sens, atunci nu există scuză dacă nu le facem. De exemplu:
- putem recicla măcar plasticul, chiar dacă nu pentru bani (am auzit de oameni care nu reciclează pentru că nu se merită, banii pe care-i primești de la aparatele de reciclat. wtf?!)
-
la birou, putem bea cafea în cănile noastre normale de cafea, nu este nevoie să folosim câte un păhărel de carton pe care-l pun la dispoziție distribuitorii de mașini de cafea. La 3 cafele pe zi folosim 3 astfel de pahare?! Idem pentru paharele de la dozatoarele de apă, de ce avem nevoie de ele, paharele de apă de sticlă transparentă cum avem acasă ce au?!
-
o altă chestie pe care o văd eu la mine la birou și care nici nu știam că există când eram în UK – bețișoarele de plastic de amestecat în cafea. N-am folosit niciodată unul, nu înțeleg de ce avem nevoie de ele când lingurițele de oțel sunt cât se poate de bune pentru amestecat.
- la restaurant, luați mâncarea rămasă la pachet, iar acasă, faceți-vă un plan cu ce vreți să gătiți/mâncați și cumpărați doar lucrurile necesare – toate acestea într-o încercare de a reduce risipa alimentară. Nu mai vorbesc de avantajul financiar pe care o să-l resimțiți cumpărând și consumând doar ceea ce vă trebuie, nu de două ori mai mult.
- folosiți propriile pungi aduse de acasă atunci când mergeți la cumpărături – știu că mulți fac deja asta, în special de când pungile nu mai sunt gratuite. 🙂 Eu îmi uit uneori pungile acasă și mă enervează că trebuie să iau alele noi, dar încerc să țin una în geantă ascunsă undeva tot timpul. Unei pungi de plastic îi ia câteva sute de ani să se descompună, deci nu este deloc nature-friendly ca ele să fie cumpărate încontinuu de noi.
- creați-vă propriile produse de curățat în casă, pentru a evita chimicalele din produsele din comerț – din nou, fără să mai menționez avantajul financiar și cel al propriei sănătăți, o soluție făcută în casă de oțet + bicarbonat + apă curăță foarte bine gresia din bucătărie, fără să lase niciun miros, și nu poluează deloc nicio apă în care ajunge după ce terminați de curățat și o aruncați. Există astfel de rețete de soluții pe internet pentru orice ați vrea voi să curățați.
- stingeți luminile atunci când nu stați într-o anumită cameră. Folosiți în casa voastră becuri eficiente din punct de vedere energetic și nu uitați să opriți de tot TV-uri sau laptopuri peste noapte, când nu le folosiți.
- plantați copaci dacă aveți posibilitatea, ei ne dau oxigen
- porniți mașina de spălat rufe sau vase doar atunci când e plină, nu când e umplută pe jumătate, pentru a spăla mai multe haine cu aceeași cantitate de apă.
- închideți robinetul de apă atunci când vă spălați pe dinți, când frecați vasele cu un burete și, în general, aveți grijă de apă și n-o risipiți!
- un lucru bun pe care îl face tehnologia cu noi este că ne ajută să folosim mai puțină hârtie și plastic: de exemplu, este foarte benefic că acum ne primim facturile online și nu pe hârtie (unele), este foarte bine că acum plătim și ascultăm muzica online, decât pe CD-uri de plastic, este util că acum avem informații în site-uri online și nu mai cumpărăm ziare și reviste care folosesc hârtie și pe care nimeni n-o mai reciclează după.
Nu sunt vreo eco-green care-o să înceteze să mai vorbească cu oricine nu protejează natura la modul obsesiv. Nu, am multe zile când nu fac nici eu toate cele scrise mai sus, deși mă străduiesc, nu susțin sub nicio formă extremismul de niciun fel. Eu vreau doar să-mi fac partea mea de ajutor pentru natură ca să pot să am pretenția să nu fiu trasă la răspundere mai târziu. Și, da, și pentru că-mi doresc o țară ca afară, deci trăiesc ca acolo!