Sfârșitul săptămânii trecute a adus la Constanța mult-așteptatul festival Neversea 2019, acest Untold de la malul mării. 😀 În headline-ul acestui an s-au aflat Lost Frequencies, Jessie J, DJ Snake (care a anulat între timp și n-a mai venit), Salvatore Ganaci, Steve Aoki, Afrojack, Bassjackers, Delia, The Motans, Grasu XXL, Guess Who și mulți ații.
Neversea a fost impecabil în 2019.
Anul trecut am fost super impresionată de festival (2018 a fost a 2-a ediție, iar eu m-am dus pentru The Script), dar anul acesta mi s-a părut alt nivel. Se vede că organizatorii învață de la an la an cum să distreze participanții și cum să-i facă să nu se plictisească nicio secundă. Bine, ajută mult și locația festivalului, marea neagră cu apusul și răsăritul ei de soare oferă un spectacol pe gratis, on top of everything, zi de zi. Anul acesta la Neversea au fost în toate cele 4 zile de festival 240,000 de oameni, cu 30,000 mai mulți ca anul trecut.
În afara concertelor de seara de pe cele 5 scene, toată lumea de la festival a avut activitate și lucruri de făcut pe plajă la orice oră din zi: concursuri nenumărate, locuri unde ți se făceau festival hairstyles și festival make up (unele gratuit, altele nu), zeci de panouri și leagăne stilizate pentru cele mai fine poze de făcut și pus în social media (Orange a dat 3G nelimitat tuturor oamenilor din zona festivalului), o zonă imensă de food court, o zonă cu haine de vânzare ale unor designeri români mai puțin mainstream, o zonă numită Nostalgia care a fost amenajată în stilul anilor 90 și care punea exclusiv muzică gen ASIA, N&D, Animal X, etc., o zonă cu biciclete ce se ridicau în aer pe măsură ce pedalai și alte 1000 de chestii uber-cool pe care eu nu mi le amintesc acum.
Aș mai fi stat vreo câteva zile pe-acolo! 😀
Dacă Neversea 2019 a fost impecabil, Jessie a fost și mai și! M-am bucurat să adaug un nou concert live pe lista de concerte live bifate ale trupelor/artiștilor mei preferați și m-am bucurat să fie Jessie J următoarea. Femeia asta are fără doar și poate una dintre cele mai bune voci pe care le-am auzit în viața mea, iar pe lângă asta, felul în care caută să se conecteze cu publicul ei este incredibil. Jessie vorbește cu publicul ei foarte mult, spune înainte de fiecare melodie povestea de la care i-a venit ideea pentru versuri și are constant un speech foarte simplu și motivator.
Eu am fost impresionată de cât de autentică, modestă, vulnerabilă și drăguță a fost pe scenă și de cum vorbea de zici că eram beer buddies cu toții. La un moment dat s-a oprit între piese și și-a cerut scuze că i s-a încurcat rochia la spate între bretelele sutienului și are nevoie de ajutor din backstage. 🙂 A cerut să nu ne acoperim fețele cu telefoanele mobile dacă vrem să o fotografiem sau filmăm, pentru că are nevoie să-și ia energie din emoțiile de pe fețele noastre. A coborât jos în public pentru a se conecta la vibe-ul publicului, s-a văzut clar că este super măgulită de toată dragostea cu care a fost primită în România. Vă invit să urmăriți concertul de mai jos, o să vă placă mult. 😀
Toate mesajele pozitive pe care ea le are în melodiile ei sunt despre vindecare și inspirate din viața ei personală totodată, ceea ce mă face să cred că n-a avut tocmai o viață ușoară și lipsită de griji sau suferințe. Eu văd multă terapie în spatele speech-urilor ei dintre melodii, dar asta poate e doar părerea mea. 😛 Partea care mi-a plăcut cel mai mult la Jessie J a fost auzită într-un interviu făcut cu Kiss FM înainte de concert în care a întrebat-o reportera ce face pentru a rezista în turnee, pentru a nu fi obosită sau răpusă de epuizare. La care Jessie a răspuns I don’t drink any coffee and I don’t take anything for fake sleeping […] because I like to feel how I feel.
I like to feel how I feel.
Mi-a plăcut asta, nu m-am gândit niciodată așa. Când sunt obosită dimineața mie nu-mi place să simt ceea ce simt cu adevărat, vreau repede cafea ca să uit despre ceea ce simt eu cu adevărat. E un subiect bun de gândire ăsta, cu acceptarea și îmbrățișarea sentimentelor așa cum vin ele, fie că vorbim de oboseală, tristețe, nervi, bucurie sau extaz până la lacrimi. Mi-am amintit de un citat ce-mi place mult, nu-l știu cuvânt cu cuvânt, dar spune ceva de genul că dacă ești unul dintre oamenii ăia care spune continuu că nu-i pasă de nimic din ce se întâmplă în jurul lui sau din ce spun alții, atunci te mai poți numi om cumva sau ești un roboțel de fapt? Feeling is healing.
Nu știu când o s-o văd următoarea dată pe Jessie J, dar știu că abia aștept ziua aia! 😀
https://www.youtube.com/watch?v=Iu6JDwP4Ee4
PS: Titlul articolului, I love my skin/ I am a queen reprezintă niște versuri despre self-acceptance (cum s-o zice în română la asta?!) și iubirea de sine din piesa Queen a lui Jessie J. S-o ascultați, e o piesă cool!