Când am plecat în Anglia toată lumea mă întreba de ce am ales Manchesterul și nu orice alt oraș. Răspunsul meu clasic era:
Pentru că e mare, plin de lume și agitație, pentru că nu e liniște deloc.
Și pentru că e faimos, are echipă mare de fotbal, campus imens, oameni mulți, plus alte variațiuni ale acestei explicații. Și mi-a plăcut agitația lui până în ultima clipă în care am locuit acolo!
Dacă m-ar întreba cineva acum unde mi-ar plăcea să locuiesc, probabil i-aș spune că în cel mai liniștit sătuc posibil. Cochet, fără mașini, nu departe de un oraș mare, dar cu siguranță nu în inima lui. Vârsta, ce să fac! 😀
Mașinile, gălăgia, traficul, aglomerația, programul lung de la muncă, drumul lung spre casă, oamenii țeavă, mall-urile, toți ăștia sunt factori de stres zilnici pentru mine pe care mă străduiesc să-i anihilez cum pot și să nu-i las să mă afecteze. Doar că uneori nu-mi iese chiar așa cum vreau. Mă bucur, totuși, că sunt stresată de factori controlabili și nu de unii inside of me de care să nu pot scăpa nici noaptea în somn.
Uneori ajung acasă și tot ce-mi doresc este să intru în camera mea, să stau pe pat cu ochii în tavan și cu toate geamurile închise (să nu aud niciun sunet de afară) și să nu mă gândesc la nimic. Așa stau eu la încărcat, ca un telefon. 30 de minute mai târziu sunt un alt om. Faptul că am o saltea minunată ajută mult. 😀
Fac tot ce-mi stă în putință să mă relaxez cât mai mult pot. Nu duc o viață stresată, dar cred că faptul că trăiesc într-un oraș atât de aglomerat mă grăbește și stresează oarecum și la nivelul subconștientului. Așa că îmi place mult să pierd cât de multă vreme pot în folosul meu, făcând lucrurile care îmi plac, care mă destind, mă relaxează, mă binedispun. Nimeni nu-i mai important în lumea asta pentru mine decât mine. Da, știu cum a sunat asta! 😀
Caut cu disperare liniștea din natură, plec din București în weekenduri, mă plimb cu bicicleta, mă uit la seriale, citesc. Stau în pat, Adelina m-a făcut să încep să colorez 😀 , râd mult, ies prin cafenele, călătoresc cât pot de des, îmi fac timpul să valoreze cât pot de mult. Ascult playlisturi de relaxare și îmi aprind bețișoare parfumate. Nu vreau să mă uit în urmă și să mi se pare că am trăit o viață plictisitoare și în care m-am lăsat copleșită de răutate, stres, agitație, plictiseală. Vreau o viață hygge și minimalistă. Astea ar fi lucrurile care-mi vin în cap rapid, fără să gândesc prea mult.
Ce faci tu să te relaxezi?
Articolul de astăzi nu este doar despre a vă povesti niște tehnici prin care mă liniștesc eu care s-ar putea să nici nu funcționeze la voi. Scopul este să povestim împreună despre UN LUCRU, un tabiet, pe care-l faci tu zi de zi, săptămână de săptămână, ca să-ți încarci bateriile. Sunt curioasă! 😀 Suntem oameni diferiți, locuim poate în țări diferite, avem vieți diferite, trebuie ca relaxarea să vină diferit la fiecare dintre noi. Povestește-mi despre metoda ta preferată de descrețit fruntea! Ce înseamnă liniște pentru tine?
***
Eu o să-mi găsesc la un moment dat și sătucul ăla. Nu știu exact unde, dar o să-l găsesc și-o să am o căsuță frumoasă acolo, cu un garaj în care o să-mi țin o mașină de folosit ocazional și 5 biciclete. Cu un etaj, o mansardă, o grădină frumoasă și liniște multă. O să-mi duc toate florile pe care le am acum pe balcon și-o să mai plantez încă pe atâtea. Și niște pomișori. Și când o să mi se facă dor de agitație și oameni o să iau mașina și-o să fiu în oraș în 10 minute. Dacă-l recunoașteți, pe sătuc, spuneți-mi.
