În pozele din tinerețe ale mamei mele am văzut o fată cu părul lung și negru, pe când pozele cu ea și copii în brațe o arată cu părul la fel de negru, dar scurt. Foarte scurt. Am crezut ferm o parte mult mai mare a vieții mele decât mi-ar plăcea să recunosc public în ideea că fetele, în mod evident și normal, trebuie să-și taie părul scurt odată ce fac copii. Sau, mă rog, odată ce devin adulți. Toate mamele prietenelor mele aveau păr scurt, deci era un one way road, pentru mine era clară treaba.
Am crezut că așa e obligatoriu. Eram puțin supărată pentru asta, eu aveam părul mai lunguț și-mi plăcea așa. Nu mă puteam imagina cu el tuns scurt peste vreo 20 de ani. Mă imaginam de pe atunci o mamă modernă cu tocuri cui și păr blond până la fund. Nu contează că părul meu nu era nici blond, nici des, nici mai jos de umeri. În fine, am decis să-mi las future self-ul să aibă de-a face cu problema asta mai târziu, eu eram ocupată cu altele mai importante, din seria:
- Fetițele se nasc fetițe și se transformă în băieți odată ce cresc mari? Și invers?!
- Chiar ți se usucă mâna și cade când dai în mama sau tata?!
- Oamenii dintr-o familie sunt legați între ei cu o ață invizibilă, datorită căreia ei se iubesc și locuiesc împreună? Iar cățeii pot vedea ața asta și așa știu ei să nu muște/latre oamenii din familia lor?
- Oare există în lumea asta vreo fetiță care să arate exact ca mine? Care se comportă exact ca mine? Care vorbește în fiecare zi exact aceleași cuvinte pe care le vorbesc și eu, simultan cu mine? Cum ar fi oare dacă ne-am întâlni?
Cine știe ce-oi fi auzit prin casă și afară de-am ajuns să-mi fac așa idei în cap!
Mi-e destul de clar că am avut o imaginație bogată când aveam 5 ani și-o șchioapă. Și 20 de ani mai târziu am rămas tot așa, doar că muult mai modestă. 😛 După ce-am mai crescut și-am trecut la alt nivel de probleme existențiale, tata ne-a zis că atunci când vom crește și vom avea iubiți, adică în jurul lui 30, le va da câte un test fiecăruia. Și nu ne va lăsa să ne împrietenim dacă ei nu trec testul, iar mie mi-a fost frică de faptul că atunci când se vor vedea cu extemporalul în față or să fugă băieții ăia mâncând pământul. Cine știe cât de lung avea să faca tata examenul!
Mama a zis că după ce o să ne ia băieții ăia de neveste, pe la 40, ea nu va accepta nicio reclamație ulterioară refertoare la noi. Mi se pare corect, băiete, deschizi bine ochii înainte să semnezi contractul, dacă nu, aia e! Ok, ce să zic, oricum mă credeam o minunată și-am zis că băieții ăia ar fi niște proști dacă ar da cu piciorul la așa fată doar pentru că nu știu să țin un cuțit în mână. Eu o să fiu o mamă modernă, cu tocuri cui și păr blond, până la fund, cui îi pasă de cepe și cârpătoare?
După ce-am înțeles mai bine care-i treaba cu fetițele, băieții, părul, mâini căzute și ațe invizibile, adică muuulți ani mai târziu, i-am povestit mamei din problemele astea ce le aveam eu copil fiind, iar ea s-a luat de cap.
Cred că abia atunci și-a reamintit ea în ce hal absoarbe un copil absolut orice informație pe care o aude și în ce fel o procesează. Doamne, Iisuse, cât de atent trebe să fii cu ce vorbești de față cu niște copii! Râde în hotote întotdeauna când îi povestesc. Am de gând să folosesc manipularea asta în avantajul meu atunci când voi avea copii, ceea ce vă sfătuiesc și pe voi să faceți. Ce, normal că este adevărat că în dulapul de sus din bucătărie stau 3 omuleți care mănâncă orice pui acolo, inclusiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiv ciocolată, nu știați?!
***
Oricum, cea mai bună parte a fost când am început să văd mămici cu păr lung pe stradă. După ce n-am înțeles CUM de fac asta, mi-a picat fisa și mi-am dat seama în ce minciună am trăit toată viața.
Nu pot să vă spun ce vârstă aveam când s-a întâmplat asta.
