Browsing Tag:

ikigai

cristina oțel
Dezvoltare personală Evenimente

Decât să cer permisiune, mai bine cer iertare!

Săptămâna trecută am fost la workshopul de Life Design pregătit de Cristina Oțel a cărei viață profesională, pe lângă blogul pe care scrie, se împarte și către propria-i recent înființată companie de coaching și training, Soul Bloom.

Eu am fost (sunt) destul de preocupată în ultimii ani de dezvoltarea mea personală și profesională, motiv pentru care nu mă dau înapoi de la a primi informații ajutătoare în sensul ăsta de peste tot de unde se poate: cărți, cursuri, traininguri, oameni inspiraționali de pe Instagram, etc. Sunt într-un punct al vieții mele în care încerc și încep tot mai mult să conștientizez care dintre lucrurile pe care le fac zi de zi îmi fac bine (îmi aduc energie) și care îmi fac rău (mă enervează și mă seacă). Asta, într-o încercare de a le maximiza cât mai mult pe cele pozitive și de a-mi băga cât mai adâng picioarele în celelalte.

Cu un astfel de mindset, un workshop care mi-a promis niște instrumente care să mă ajute să-mi desenez harta și povestea mea personală așa cum vreau, așa cum mă reprezintă, conștient și perfect aliniat cu valorile MELE n-avea cum să mă lase rece. A ajutat și faptul că o cunosc pe Cristina și am avut toată încrederea că nu și-ar fi permis să promită cuvinte mai mari decât va veni pregătită să ofere. 🙂

Life design – un inventar al vieții mele

Ideea este că noi toți venim cu o hartă a vieții deja desenată desenată destul de clar din generații în generații. Trebuie să merg la cea mai bună școală, să am note cât mai mari, să merg la o facultate care să-mi asigure un trai bun, să am un job stabil (eventual să și fiu cuminte și să ascult ce spun oamenii de deasupra mea, ca să nu-mi pun în pericol jobul), să-mi faci o familie (cum poți fi împlinit fără una?! dacă nu vrei copii, ceva nu e în regulă cu tine!) , o casă (e obligatoriu să ai o siguranță, o rădăcină, chiria nu-i pentru toată viața!), să-mi dau copiii la cea mai bună școală, să ia note cât mai mari, să meargă la o facultate care să-i asigure un trai bun, etc etc că deja am intrat într-un cerc prea lung.

Înțelegeți? 😀 Ni s-a băgat atât de adânc în cap că trebuie să AVEM, să OBȚINEM, să FACEM, să DREGEM, fără să ne pună nimeni niciodată să FIM, sau să se gândească cu atenție la ce ne dorim, la ce simțim, la ce ne face sufletul să tresară de bucurie la orice vârstă. Fie ea 25, 40 sau 65. Trăim vremuri noi cu un creier foarte vechi! 🙂

Am făcut pentru prima dată un wheel of life.

Unul dintre exercițiile de cunoaștere din cadrul workshopului a fost celebra dar niciodata-încercată-de-mine wheel of life. Este vorba despre un cerc precum cel de mai sus, pe care trebuie să îl împarți în mai multe arii egale. Atribui aceste arii acelor lucruri din viața ta care contează cel mai mult pentru tine (cele de mai jos nu sunt exhaustive, sunt doar un exemplu). Dai, mai apoi, note de la 1 la 10, în funcție de cum simți că te descurci la fiecare capitol.

De exemplu, persoana care a completat roata de mai sus nu este foarte mulțumită de propria sănătate, i-a dat doar nota 5. Este și mai puțin mulțumită de cât timp petrece făcând lucruri distractive și recreaționale. Aceeași persoană pare să fie relativ mulțumită de cariera lui/ei ș.a.m.d.

Eu n-am făcut niciodată un astfel de exercițiu și pentru mine a fost foarte interesant să-mi privesc propria roată. Hey, la modul figurat, aveam propria mea viață în față. 🙂 Cristina este omul care, cum zice și ea, n-are niciun răspuns la probleme, are doar întrebări. Este foarte refreshing când cineva știe perfect să-ți adreseze întrebările corecte pentru ca tu să poți să-ți răspunzi singur la hey, ce fac cu bucățile astea de roată la care stau mai slab? Păi stai, cine știe răspunsul mai bine decât mine?!

Inventarul energiei

Inventarul energiei a fost o altă chestie revelatoare pentru mine în workshopul de săptămâna trecută. Pe scurt, este vorba despre o listă pe care o ții ideal 2-3 sau mai multe săptămâni în care scrii în prima coloană lucruri pe care le-ai făcut în fiecare zi. De exemplu: Am mers la birou. Am scris pe blog. Am vorbit la telefon cu X. Am condus până la mall. Am vazut un film. etc. Cât mai multe și mai variate.

În cea de-a doua coloană poți trece simplu + sau – în funcție de câtă energie ți-au dat sau ți-au luat anumite activități. Plus dacă ți-a adus energie/bucurie o anumită activitate, minus dacă nu.

În cea de-a treia coloană treci o bifă dacă respectiva activitate te-a pus în flow, deci dacă ți-a adus atât de mult bine încât te-a făcut să uiți de trecerea timpului.

Ideea este că la sfârșit, după (ideal) 2-3 săptămâni de analizat zilnic acțiunile tale, ar trebui să poți să-ți dai seama care sunt cele care te umple de energie și care te storc de ea. Țineți minte când vă povesteam mai demult despre oamenii calorifer și oamenii țeavă? Este fix același lucru, doar cu acțiuni de zi cu zi de data asta. Eu am băgat mai bine la cap aseară că așa cum trebuie să mă țin departe de oamenii țeavă (vampirii energetici, care sug toată energia din mine), așa trebuie să fac și cu acțiunile din viața mea care nu-mi fac bine. Și mai mult decât asta, să mă focusez cât mai mult pe cele îmi aduc bucurie sau mă bagă în flow.

Iar apoi, după ce faci o listă rapidă de genul acesta, cireașa de pe tort este tot Cristina care vine ca un fel de conștiiță din spatele tău și te face să-ți răspunzi tu singur la întrebările de genul și-acuma io cu astea negative ce fac? Și, mai important, te ajută să nu mai bagi în seamă toți piticii ăia limitativi de genul ”eu nu pot acționa acum, aștept momentul potrivit”, ”trenul meu a trecut deja” sau ”nu pot acționa acum pentru că nu sunt sigură că asta e decizia cea mai bună”. Been there, done that!

Am mai făcut câteva exerciții foarte interesante, dar v-aș lăsa pe voi să le descoperiți. Mi se pare că dând prea mult din casă v-aș strica parte din surpriză. V-aș lua, cumva, din sentimentul de wow de la fiecare exercițiu. Ideea este că toate au scopul final de a te face pe tine să te cunoști, să te pui în centru, să-ți bagi picioarele în tot ce faci doar pentru că trebuie, și nu pentru că vrei asta.

Nu-i ușor.

Nu-i ușor deloc. 😀 Ăsta n-a fost un workshop în care am stat pe scaun și-am luat notițe. 😀 A fost o concentrare continuă, ca o ședință pe care mi-am programat-o și prioritizat-o cu mine însămi. Ca un fel de Hey, Ioana, ia să vedem ce mai faci simți tu. Da’ așa pe bune, mai departe de sunt bine și atâtEste un workshop care a rămas cu mine, am primit atât de multe materiale care să mă ajute să-mi răspund eu singură la întrebări și să ajung să mă cunosc până în străfundul ființei mele, încât abia aștept să programez o nouă ședință cu mine și să continuăm săpatul.

Ce-a făcut Cristina cu noi a fost doar scratching the surface. Pentru mine a fost un început foarte bine venit, iar în acest moment eu nu cunosc O PERSOANĂ din viața mea căreia nu i-ar fi utilă astfel de introspecție personală de 3 ore. A fost un alt eveniment care mi-a depășit așteptările, dar asta poate și pentru că am dorința de a descoperit cât mai mult lucruri la mine însămi. Pentru asta nu pot decât să fiu recunoscătoare că am avut curiozitatea să văd ce poate să însemne life design pentru life-ul meu. A însemnat o mare conștientizare. Mai apoi, I will take it from there.

Lecțiile pregătite pentru acest workshop ar trebui studiate în școală. Acolo ar trebui să mă învețe sau să mă îndrume cineva cum să fiu ikigai, nu altundeva. Nu pot să nu mă întreb în ce fel de lume am trăi dacă toți oamenii care trec astăzi pe lângă mine pe stradă ar avea pe cineva care să le dea cu blândețe spațiu să fie și să-și retușeze propria hartă, așa cum am avut noi la curs.

Eu vă voi ține la curent pe Facebook cu următoarele workshopuri de Life Design pentru că vi le recomand cu multă căldură, indiferent dacă ce vârstă și experiență aveți. Future Ioana thanks you, Cristina! 😉

Sursă foto 1-arhiva personală, 2, 3, 4, 5

Later edit: Evenimentul se reia in 24 Noiembrie în București, detalii aici.