A fost odată o fată pe care o chema Ioana și care scria pe backtoromania.com, iar asta este o poveste despre această domnișoară expertă în mutat și împachetat care din 2011 începând și-a luat pe sus catrafusele și s-a mutat în fiecare an.
Povestea începe cu domnișoara noastră care locuia frumos într-un apartament mare din Tg. Mureș, Mureș, până în 2011 când s-a întâmplat să termine liceul și să vrea să plece să locuiescă la fel de frumos într-un cămin din Manchester, Greater Manchester.
2011-2012
Am locuit frumos într-un cămin din Manchester pe care l-am urât din tot sufletul pentru că era prea departe de ideea falsă de cămin pe care mi-o făcuseră toate filmele americane cu studenți și frății pe care le-am văzut ca toată lumea până la vârsta aia.
Eu am nimerit într-un cămin pliiiin de asiatici, unde treceau unele zile în care nu vedeam pe nimeni pe holuri. Petreceri n-au existat, gălăgie sub nicio formă – nu că asta m-ar fi deranjat, dar nici liniștea de mormânt nu-mi aducea o deosebită plăcere într-o perioadă în care mă obișnuiam cu o nouă țară și o nouă viață și când aș fi avut nevoie de interacțiuni cât mai multe cu orișicine. Mdaaa. Măcar am fost singură în cameră.
2012-2013
Abia am așteptat să treacă primul an de facultate ca să mă pot muta cu prietenii pe care mi-i făcusem în acel prim an de școală. Ne-am găsit o casă foarte drăguță, cu 4 camere pentru 4 oameni, un living mare, două bucătării, o curte. Practic, tot ce-am vrut și nu ne-am imaginat c-o să găsim. Foarte multe petreceri și drame mai târziu, s-a terminat anul II și s-au dez-aliniat astrele, astfel că n-am mai reușim să stăm toți 4 împreună și ne-am mutat separat. Dar rețineți că până în ziua de azi încă suntem prieteni foarte buni. 😀
2013-2015
Cea mai urâtă casă în care am stat vreodată în viața mea e și casa în care am stat cel mai mult, 2 ani. Nu din plăcere, ci din lipsă de chef de căutat alt loc. Am avut o cameră uriașă, cu multe dulapuri, am înfrumusețat-o eu cum am putut cu flori și altele, dar era într-o zonă destul de murdară și nașpa. Noroc că m-am înțeles bine cu fetele cu care-am împărțit-o și noroc că am fost prea ocupată cu facultatea și cu o viață socială prea aproape de zero ca să-mi mai pese de ideea stresului de căutat casă nouă. Măcar am fost aproape de multe take-away-uri cu mâncare bună!
2015-2016
Cea mai urâtă locuință în care am stat vreodată a fost urmată de un an în care am stat în cea mai faină, un apartament ultra luxos și central, într-o clădire nouă, cu multă sticlă, culori, 3 camere mari, 2 băi, un balcon pe care Lorena, prietena mea, nici n-a vrut să calce de frica înălțimii etajului 7 :)) A fost foarte mișto, a fost apartamentul în care am avut revelația revelațiilor legată de cât de important este pentru viața ta să-ți placă nu mult, ci SUPER MULT la tine acasă. Cred și investesc mult în lucrul ăsta până în ziua de azi.
2016-2017
Cea mai frumoasă locuință în care am stat a fost urmată de un an într-o locuință nu la fel de luxoasă și nu într-o zonă la fel de bună, dar una care-mi aduce cele mai multe emoții din tot statul meu în Anglia. M-am mutat cu prietena mea cea mai bună, Alexandra, într-un apartament cu 3 camere. Acolo am făcut terapie zilnic povestind noi două despre toate vrutele și nevrutele din capul nostru, ne-am vopsit singure acasă (și-am jurat că n-o s-o mai facem niciodată!), am mers de (prea) multe ori la hypermarketul de peste stradă după cidru, am trecut prin frica unui atac terorist, am trecut prin împachetatul vieții mele în UK și mutatul meu în România, am trecut în el printr-un long distance relationship.
Am trecut prin multe și nu mi le amintesc acum pe toate, dar acesta a fost cu siguranță printre anii mei preferați trăiți în Anglia.
2017-2018
La sfârșitul lui 2017 m-am mutat din nou. În București de data asta, în chirie într-un apartament mare și spațios din Sectorul 6. A fost un loc frumos și în care ne-am simțit foarte bine, dar despre care n-o să vă povestesc prea multe pentru că el este acum umbrit de o altă mutare care, pentru prima dată după muuult timp, îmi face plăcere:
În 2018
Poza de la începutul articolului este o reprezentare foarte fidelă a noastră în momentul de față. Cu câteva cutii în brațe, câțiva saci în spate, muuuultă mobilă lipsă și-un iepuraș după noi, ne mutăm zilele astea în apartamentul nostru, gol goluț, vopsit de mâinile noastre și pe care abia așteptăm să-l decorăm așa cum ne pregătim de luni de zile! La etajul 10, auzi, Lorena? :))) Muuuuultă mobilă lipsă nu mă sperie foarte tare atâta timp cât avem un pat și două perne, mă sperie mai mult lipsa plaselor de țânțari. Și a unei oglinzi. Și a unor scaune. Da’ facem noi să fie bine cumva! 😀
Iar în caz că v-ați întrebat, vopsitul pereților n-a fost chiar atât de amuzant cum fac ăștia să pară în filme, nu ne-am bătut cu vopsea și nici nu ne-am pupat zâmbind în timp ce ascultam muzică și dansam cu trafaletul în mână.
Aceste poze sunt un fake, vă zic eu. Așa oboseală ca după dat câteva mâini cu trafaletul n-am simțit în viața mea. Nu cred că există cineva care să zâmbească așa după ce termină de vopsit 2 camere, trust me!
Atât de fake încât mă dor brațele doar când mă uit la ele, pozele. Atât de fake încât nici nu-mi mai aduc aminte cum am ajuns acasă în seara aia și cum m-am pus în pat. Atât de fake încât nici nu mai știu dacă am fost în stare să fac un duș sau să mă spăl pe dinți înainte de somn. Atât de fake! Dar în caz că v-ați întrebat, pereții ne-au ieșit nesperat de bine. Am pus la vopsea și ingredientul special, vă las pe voi să-l ghiciți. Iar în cazul în care sunteți curioși de ce mai alegem la capitolul deco & co, nu uitați de InstaStory. 😛
Prin urmare, iertați, vă rog, lipsa de activitate de pe blog din această perioadă. N-o să dureze mult, promit, doar sunt o expertă cu vastă experiență în cutii și mutat, după cum tocmai vă povesteam! :))
Sursă foto 1, 2, 3, 4