Că arta culinară nu e punctul forte al UK-ului eu nu v-am mai spus dar poate mulți știți, iar cei care nu știți aflați acum. Nu zic că n-am găsit mâncare bună în 6 ani cât am stat acolo, zic doar că toata mâncarea bună pe care am mâncat-o a fost libaneză, italiană, românească și cam atât. Restul de mâncare a fost british, but ofcourse, dar acum vorbeam de mâncare bună. 🙂
Bineînțeles că fiecare este liber să-și gătească acasă ce vrea. Am facut și eu, o fac în continuare când am timp, dar n-am fost întotdeauna așa. Au trecut câțiva ani după ce-am plecat de acasă până să mă încumet să gătesc ceva mai complicat decât ochiuri și pâine cu unt. Astăzi vreau să vă povestesc despre câteva mâncăruri sau gustări cărora eu le-am dus lipsa cât am fost în UK și pe care acum le consum în neștire și cu zero regrete și păreri de rău. Trebuie sa recuperez, am carențe!
-
Ciocolata de casă
Eu sunt disperată după ciocolata de casă, fie ea cumpărată sau făcută de mine. Nu am întâlnit în UK nimic similar, cu toate că sunt enorm de multe tipuri de chocolate bars și dulciuri acolo. Am făcut contrabandă cu ciocolată de casă o dată când am revenit în UK dintr-o vacanță în țară. Nu s-a legat nimeni de mine la aeroport, dar nu îi judecam dacă ar fi făcut-o!
-
Covrigii subțiri
Există și în UK niște covrigi, pretzel, dar sunt groși, n-au susan/mac/semințe ca la noi și au gust de pâine. Pas! Am găsit la un singur magazin din Londra niște covrigi ca ai noștri și-am luat cu nemiluita. Pur și simplu acolo nu există conceptul de covrigi așa cum îi știm noi. Ca să vedeți până unde a mers sevrajul nostru cauzat de lipsa de covrigi, prietena mea cea mai bună din România cu care am locuit în Manchester anul trecut m-a rugat, când am venit într-un weekend in București, să fac cumva să îndes niște covrigi pentru ea în geantă și să-i aduc cu mine înapoi în UK. Fără niciun alt cadou din țară, Ioana, doar covrigii! Nu contează dacă se rup! A fost foarte serioasă când a zis asta.
-
Ciocolata ROM
Mie ciocolata ROM îmi place pentru că #ciocolată și pentru că #rom, simplu. Povestea cea mai amuzantă este că într-un an le-am dus colegilor mei de la munca ciocolățele ROM de acasă și au fost devorate în doi timpi și trei mișcări. Nu e ca și cum acolo nu există ciocolată sau ciocolată cu alcool – sunt o grămadă – dar ROM-ul li s-a părut ceva total diferit și au cerut mai mult și mai mult în dățile următoare când m-am am venit în România. Mi-am făcut-o cu mâna mea, ce să zic.
-
Pufuleți
Într-un an am mers în Germania la o prietenă din copilărie a mamei mele și ea ne-a spus să-i aducem din țară un sac întreg de pufuleți. Dacă nu depindeam de avioane și dacă nu eram restricționată la kilograme și volume la bagaje, așa m-aș fi întors și eu in Manchester. DE. FIECARE. DATĂ!
-
Supe
Supe și ciorbe am facut și eu acasă, dar nu-mi ieșeau niciodată (și nu-mi ies nici acum) ca ale mamei. La restaurante rar găseai așa ceva, în UK nu există cultul supei așa cum îl avem noi. Singurele pe care le mai găseam – și pe care le mai nimeream și eu când încercam să le fac acasă pentru că erau simple – erau supele cremă făcute cu legume la blender. Ciorbă de fasole, de varză, supă de teiței, nicio șansă! De fiecare data când ajung acum acasă la Tg. Mureș mama îmi dă supe și-mi zice: Asta e pentru luna Octombrie 2011 când n-ai mâncat nicio supă. La următarea masa: Asta e pentru Noiembrie 2011. Hai, mănâncă, mai ai până să ajungi la zi. Nu pot să mă pun cu mama!
-
Cornuri cu ciocolată
Concepul de corn cu ciocolată așa cum îl știm noi nu există în UK. Cel mai apropiat este poate croissantul cu ciocolată, dar nu e ceea ce am căutat eu. Anul trecut am descoperit un raft de produse poloneze la supermarketul de unde-mi făceam eu cumpărăturile și, ce să vezi și să nu crezi, am dat de 7days-ul de acasă. Erau o grămadă de bucăți pe raft, nimeni nu le cumpăra, englezii nu știau ce e ăla. În acea lună am exagerat cu cornurile cu ciocolată. Aceea a fost o lună despre care este mai bine să nu vorbim acum. A fost o lună în care am fost fericită.
De ce gustărele sau mâncăruri nu v-ați putea (sau nu v-ați putut) desprinde voi când ați fost ieșiți prin lume? Sunt curioasă dacă mai împărtăștește cineva obsesiile mele – sunt convinsă că da, n-ai cum altfel. I mean, pufuleți, come on! Nu există cuvinte în limba română să descriu ce-aș fi dat pentru niște pungi de pufuleți cu lapte!
PS: Din 6 puncte scrise mai sus, observ că 3 sunt legate de ciocolată. Viitorul suna bine! 😀
