Ok, o să încep prin a recunoaște că poate cuvântul ”stricat” din titlu e un pic cam prea dur – nu știu dacă am avut vacanțe stricate în adevăratul sens al cuvântului, până acum. Vreau însă să vă povestesc, absolut totul din experiență personală, despre anumite greșeli pe care le-am făcut în vacanțe sau detalii cărora nu le-am acordat suficientă atenție și care au ajuns să mă supere și să-mi facă întreaga experiență un pic mai puțin bună decât ar fi putut fi. 😀 Vorbim, evident, doar de lucruri care au fost 100% în controlul meu, 100% făcute de mine, deci în mod evident toate evitabile.
-
Vreau să vizitez totul în prima zi și mă extenuez până la epuizare
Atunci când ajung într-o vacanță, am acest obicei foarte prost de a-mi planifica o grămadă de activități încă din momentul în care ies din avion. Vreau să văd muzee, vreau să mă plimb, să mănânc, să văd centrul, să văd afara centrului, să cumpăr aia, să fac cealaltă, de zici că îmi intră zilele în sac. Mă entuziasmez foarte tare atunci când călătoresc, cred că prind un boost de adrenalină care-mi dă o super energie de câteva ore, după care corpul meu clachează.
Ultima dată când am făcut asta eram în Istanbul și, după un somn de 3 ore, călătorit, așteptat prin aeroporturi și la cazare, plimbare prin oraș și vizita unui mega palat, am adormit pe iarbă într-un parc. Acum pare romantic, dar extenuarea de atunci care-mi făcea fiecare pas și fiecare respirație să doară numai eu o știu. Eram atât de obosită încât nici mâncarea nu-mi intra pe gât, fix ceea ce aveam nevoie într-un moment când eram cu bateriile la 5%.
Nu înțeleg de ce nu mă pot învăța minte să-mi las prima zi din vacanță pentru chillache și odihnă, ca să am energie să fac totul în zilele următoare, în loc să vreau să bifez totul din prima și să clachez. O dată ca de altă dată, aceeași prostie și nu mă învăț minte niciodată.
Ca și cum în viață aș avea dreptul la O SINGURĂ VACANȚĂ într-un anume oraș. Ca și cum n-o să-l mai văd pe niciunul a doua oară. Pe principiul totul sau nimic.
Lesson learned – take a chill pill în prima zi, sau riști să te întorci din vacanță mai obosit decât te-ai dus! ?
-
Nu sunt suficient de atentă la cazările pe care le rezerv
Înțeleg că detaliul cazărilor nu are aceeași importanță pentru toată lumea – unii vor doar să aibă un loc unde să pună capul, alții preferă să dea cât mai puțini bani la cazare și să le rămână cât mai mult pentru activități și experiențe. Eu sunt undeva între – pentru mine, locul în care dorm este foarte important, dar nu suficient de important încât să vreu să dau pe el mai mulți bani decât pe biletele de avion, să zic așa ipotetic. O cazare nașpa mie poate să-mi strice toată excursia, iar în contextul ăsta cuvântul strice nu este deloc exagerat. Cele mai importante aspecte după care aleg o cazare sunt (în ordine aleatorie): cum arată, cât costă și cât de departe este de locurile prin care vreau să mă plimb. Dacă vorbim despre cazări în România, le aleg și în funcție de dacă au sau nu loc de parcare.
Am pățit să iau cazări care nu arătau grozav, pentru că altele mai faine erau mult prea scumpe ca să-și merite banii. Nu pot să zic că am fost din cale-afară de happy sau că mi-a fost tot una. Am pățit și să iau cazări care în pozele de pe booking arătau bine, iar în realitate erau slăbuțe rău. I was not a happy bunny! 😀 Pe mine mă afectează foarte mult camera în care dorm și cred că ar trebui să mă scutesc de niște ochi dați peste cap și mood-uri proaste căutând un pic mai mult și fiind puțin mai atentă la țara în care ajung – am stat la un moment dat într-un hotel de 3 stele din Turcia era în România ar fi avut maxim 2*.
Lesson learned – niciodată rabat de la cazare
-
Nu am întotdeauna mic-dejun asigurat
Deși fac eforturi disperate ( :)) ) să nu rezerv niciodată vreo cazare care nu oferă mic dejun, uneori ajung s-o fac – de exemplu, în Airbnb. Hotelurile, însă, de la care nu pot cumpăra mic-dejun nu prea mă văd pe mine. Cea mai nasoală experiență a fost în Milano când am căutat lihnită 2 ore un loc unde se poate băga ceva de Doamne-ajută în gură, cu o falcă în cer și una în pământ, căci dacă eu la foame fac urât, atunci imaginați-vă cum fac 6 persoane la foame, câți eram noi în acel city-break. Când știi că te așteaptă un mic dejun la hotel, parcă altfel te trezești. Parcă ziua începe mai bine! 😀
Să nu vă zgârciți la mic dejun niciodată, că nu merită! Pe mine mă enervează vacanțele în care nu am mic dejun, mi-e groază de umblatul pe străzi cu stomacul gol în căutare de restaurante. Într-un oraș nou, în care nu știu exact în ce direcție s-o apuc. Cu stomacul gol și fără cafea la bord. ?
Lesson learned – niciodată fără mic dejun
-
Am plecat fără asigurări medicale, pe principiul lasă că n-are ce să mi se întâmple mie
Acum câteva luni prietenul surorii mele a fost la o petrecere unde s-a simțit foarte bine, după care l-au apucat din senin niște dureri de burtă, iar fast forward 4 ore mai târziu ieșea din sala de operație, operat de apendicită. Pentru mine ăsta este genul de urgență pentru care n-aș mai pleca niciodată în viața mea afară din țară fără asigurare medicală. Am făcut-o mai mult în facultate și mai puțin în ultimii ani, dar nu mai vreau să-mi iau riscuri inutile pentru 25 de lei. Vacanțele la ski nu intră aici, acolo clar că n-am plecat niciodată fără asigurare sportivă.
Înțeleg că util ar fi și cardul european de sănătate, dar nu știu multe detalii despre el, l-am avut în facultate dar nu l-am folosit la nimic. E ceva ce-aș vrea să investighez, poate în caz de probleme merită să-l ai! 😀
Lesson learned – ține minte că apendicele nu te întreabă înainte să vrea să fie scos!
***
Mi-ar plăcea să citim și din pățaniile voastre, jos în comentarii. Do share dacă rândurile de mai sus v-au amintit de faze pățite pe propria piele. 😀