Browsing Tag:

blogging

blog
Blog

Lecții după primul an de blog

Mi-am dorit atât de tare un blog încât atunci când l-am cunoscut pe prietenul meu și am aflat că lucrează ceva legat de calculatoare, l-am întrebat dacă nu poate să-mi facă și mie un site pe care să scriu. ATÂT de tare mi-am dorit! Puteam și eu să-mi fac unul, nu-i vorba de asta, mă gândeam doar că nu știu ce să aduc nou pieței ultrasaturate de bloguri. Apoi m-am întâlnit cu mama blogurilor, Miruna, iar ea a fost picătura de care am avut nevoie ca să umplu paharul!

Dar să încep cu începutul…

Începuturile mele cu bloggingul sunt undeva acum vreo 8-10 ani când apăreau și în România tot mai mulți oameni care-și făceau jurnale online unde scriau despre tot ce-i durea sau bucura. Nu existau bloguri nișate pe beauty, parenting, IT, toată lumea scria lucruri relativ personale, oamenii își citeau și comentau blogurile între ei, iar Facebook nu exista.

Prin clasa a 10-a (deci 2009-2010), prinsă fiind de febra internetului și bineînțeles la încurajerea unor prieteni de-ai mei care scriau la rândul lor și ei, am început un blog care se numea Pe aceeași lungime de undăunde postam despre tot ce-mi debita capul. Am închis (pus pe privat) la un moment dat blogul, mi-ar plăcea să-mi aduc aminte de ce.

Ani mai târziu și inclusiv astăzi regret că am făcut asta, multe luni la rând am încercat să recuperez parola pe care-am setat-o, n-am reușit, nu știu cu ce e-mail eram înregistrată – eu am fost din generația Yahoo Messenger și-mi făceam un email nou de fiecare dată când mă plictiseam de cel vechi sau când îmi venea o idee nouă – așa că am pierdut tot ce-am scris atunci. Chiar regret, mi-ar fi plăcut să reiau blogul la un moment dat și să am așa istorie lungă în spate. Asta e! 🙂

Imagini pentru 1 year anniversary

În anul întâi de facultate mă apucase un dor nebun de scris și-am început un alt blog. Ăsta s-a numit Cinnamon and Apples și pe el nu l-am mai închis, este încă disponibil aici. Dorul de scris n-a ținut de mine, eu nu m-am ținut de blog, nici nu știu dacă am scris mai mult de 2 luni așa că am renunțat. Din nou, mare prostie! Am mai început unul, mai recent de data asta, dar la fel – din nu știu ce motiv n-am putut să fiu consecventă și l-am dat naibii și pe el.

În tot timpul ăsta eu am citit sute și mii de articole pe bloguri. Îmi am blogurile preferate pe care le vizitez zilnic, am oamenii mei care-mi sunt modele dinainte să încep să scriu, am ajuns la performanța de a-mi da seama din primele 3 propoziții ale unui articol dacă-mi va plăcea sau nu, îmi dau seama din primele 2 articole de pe un blog dacă mă voi reîntoarce acolo sau nu. De când cu Back to Romania, am păstrat modestia întotdeauna spunând că sunt începătoare în ale bloggingului, deși știu de ani buni de zile cu ce se mănâncă. Regret doar c-am făcut pauze 🙂

Între anul trecut și azi

M-am lungit mai mult decât am vrut. Ce voiam de fapt să spun este că am învățat niște lucruri după primul an de când am reluat la modul foarte serios scrisul:

Blogul îți ocupă timp. 

Mult, foarte mult. Timp pe care poți să alegi să-l aloci blogului, sau nu. Atunci când decizi să-l aloci, conținutul se îmbunătățește, cititorii se simt integrați în comunitatea ta (eu întotdeauna am considerat că un autor de blog trebuie să vorbescă cu cititorii, și nu pentru ei) și blogul evoluează mai repede.

Uneori n-ai timp sau inspirație…

…să postezi conform planului tău (imaginar, în cazul meu, că n-am funcționat niciodată după un plan editorial). Am avut perioade în care mi se părea că nu mai știu ce să scriu pe blog, că orice aș spune nu va interesa pe nimeni și că ăsta e începutul sfârșitului carierei mele de scriitor de conținut pe blogul personal. Perioadele astea sunt cele mai nașpa și trec, din fericire!

Ceea ce scrii trebuie să aibă un scop mai mare

Este foarte frumos, înălțător, descărcător să scrii pentru că-ți face ție bine, ăsta e și motivul pentru care majoritatea, dacă nu toți, începem să scriem. Dar mi se pare foarte importantă ideea de a-ți face un scop mai macro, să zicem acela de a ajuta o anumită comunitate de oameni, prin blogul tău. Să nu fie doar o relație de tipul eu îți povestesc despre viața mea-tu mă citești, să fie mai mult eu scriu pentru ca să te ajut pe tine – tu mă citești pentru că te regăsești în ce scriu – eu o să revin mâine să scriu altceva care să te ajute pe tine. Mi s-a părut greu să fac lucrul ăsta, cred că genul acesta de scop îl construiești și consolidezi în ani de zile.

Nu merită să investești în promovarea plătită a paginii de Facebook, prin boost page.

Am făcut asta de câteva ori și am primit foarte puține like-uri înapoi. Ce a meritat promovat mai mult la mine, deși nici asta nu mi-a adus rezultate satisfăcătoare, au fost posturile cu linkuri către unele articole pe care le-am considerat eu mai bune. Deci promovarea articolelor și nu promovarea paginii de Facebook. Consider promovarea plătită a articolelor o pistă de lansare pentru blogurile începătoare, dar eu nu mai fac asta, chiar dacă tot sunt relativ la început. PS: Să vă zic cea mai bună glumă legată de pagina de Facebook? Eu, în naivitatea mea, chiar am crezut că TOATE postările de pe pagina blogului ajung la TOȚI oamenii care ți-au dat like la pagină. HAHAHAAHA vezi să nu! :))

Există atât de mulți oameni minunați în lumea asta…

…pe care, dacă n-ar fi blogul, n-aș fi reușit să-i întâlnesc niciodată și asta este puțin frustrant. Nu m-am așteptat la asta anul trecut pe vremea asta. Să fie cel puțin la fel de mulți și în anul care vine! 😀

”Ar share-ui cineva asta?”

Poate cea mai importantă întrebare pe care am învățat să mi-o pun atunci când îmi vine o idee de articol sau când mă pregătesc să public ceva. Cele mai de succes articole ale mele au fost nu cele în care am povestit oamenilor despre mine ci, cum spuneam și mai sus, cele din care oamenii au simțit că au ceva de învățat din ce am povestit eu. Oamenii share-uiesc lucrurile care le plac și pe care vor să le arate și celorlalți. Nu tot ce-am scris a fost material share-uibil, iar asta este ok – am scris mai multe articole focusate pe persoana mea pentru a vă ajuta pe cei care ați fost atât de drăguți să mă citiți un an de zile să mă cunoașteți și mai bine.

Am învățat să ajut bloggerii.

Ajuți un blogger cu un simplu comentariu la articolul care ți-a plăcut, un like, un follow, nu mai spun de share, lucruri de genul ăsta. Majoritatea oamenilor citesc articole și pleacă incognito, motiv pentru care un comentariu este foarte apreciat. Nu mai zic de faptul că, pe Facebook, orice comentariu sau like ridică reach-ul oricum jalnic al acestei platforme de socializare. Mai mult pentru statistică, mai mult pentru oare i-a plăcut cuiva articolul meu? poate nu, dacă tot l-au văzut atât de mulți dar nu mi-au scris nimeni nimic! Ajut cu un like și comentariu cam oricând citesc un articol care-mi place, scris de alt blogger, dar doar dacă am ceva util de spus.

De exemplu o să vedeți puține comentarii de-ale mele pe bloguri de beauty și modă, dacă nu am ceva inteligent de spus. Nu-mi place sa scriu Ești frumoasa! sau chestii de genul ăsta, eu nu le consider comentarii constructive, le consider mai mult încercare de a-i arăta autorului că exist și să facă bine să vină și el la mine pe blog. Nope.  Eu cred că un comentariu trebuie să fie generator de discuții, deci consider un comentariu constructiv acel comentariu la care autorul articolului poate la rândul lui comenta sau completa. Un comentariu de genul Ești frumoasă! nu poate să genereze nicio discuție mai departe, deci eu n-o să-l scriu niciodată nimănui. Deși de ajutat bloggerul, voi ajuta, măcar un like!

Comunitatea se crează greu și în timp

Nu cred în comunitatăți serioase create în mai puțin de 1 an.

Că tot am vorbit de blog și de articole, vă las mai jos primele 10 cele mai bine primite (după numărul de vizualizări) articole postate de mine în primul an de blogging:
  1. Să fii tânăr și să zici că nu te interesează politica este ca și cum ți-ar fura cineva jumătate de salariu în fiecare lună, iar tu ai spune că nu te deranjează prea tare pentru că oricum mai ai cealaltă jumătate, deci stai bine
  2. La facultate în UK – cum și de ce
  3. Pofte nesatisfăcute în UK
  4. 6 sfaturi pentru oricine deține o adresă de e-mail
  5. Într-o zi cineva a făcut o semi-bombă la noi la facultate
  6. 5 lucruri pe care le-am învățat de când m-am întors în România
  7. 5 lucruri pe care le-am învățat trăind în Anglia
  8. Cum am ajuns în Manchester
  9. E important să trăim altfel dacă vrem o viață altfel
  10. Povestea unei fete care din 2011 începând s-a mutat în fiecare an

Mi-ar plăcea și m-ar ajuta enorm dacă mi-ați spune care-a fost un articol apărut aici pe blog care v-a plăcut cel mai mult, pe care l-ați ținut minute pentru ceva și care, poate, v-a făcut să reveniți! 🙂 De asemenea, aș aprecia foarte, foarte mult un feedback constructiv din partea voastră, bazat pe ce ați văzut voi pe backtoromania.com  până acum. Ați avut vreodată un sfat general pe care n-ați avut ocazia să mi-l scrieți nicărieri? Îl aștept acum cu mare interes! Orice legat de subiecte, teme vizuale, fotografii, stil de scris, greșeli gramaticale, orice, orice! 😀

Sper să vă fie de folos ce-am scris. Să rețineți că tot ce-am scris vine exclusiv din ce-am observat eu (deci nu generalizez, poate la voi a fost altfel!) și să fie cu la mulți ani pentru toată lumea! 😀

blog

Sursă foto 1,3-arhiva personală, 2