Browsing Tag:

8 femei

cinci femei de tranziție
Educație urbană

Mergeți la piese de teatru cu actori consacrați, they said…

Înainte să locuiesc sau să plănuiesc să locuiesc în București, îi invidiam pe oamenii de aici că stau într-un oraș cu atâtea teatre, atâția actori faini, atâtea piese care se joacă în fiecare zi și unele cu casa închisă! Mi se părea (și încă mi se pare uneori) că Bucureștiul nu vrea să renunțe la imaginea de oraș boem din anii 1900, iar pe mine ideea de teatru fix la asta mă duce cu gândul. Aș fi vrut să fac și eu asta în Manchester, dar nu mă atrăgeau musicalurile care rulau acolo și de alte feluri de teatru nu prea știam. În fine, fast forward to Ianuarie 2019, am ajuns luna asta de două ori la teatru în București, la piesele 8 femei și Cinci femei de tranziție. O dată din proprie inițiativă, a doua oară convinsă de mama.

8 femei

Regia: Andreas Merz-Raykov, Distribuția: Cristina Stoica Ivanciuc, Victoria Cociaş, Diana Roman, Marina Palii, Ioana Calotă, Anca Bejenaru, Raluca Jugănaru Grosu, Laura Anghel

opt femei

Prima piesă pe care am văzut-o se numește 8 femei și s-a jucat la teatrul în care mie îmi este frică să intru (aflat într-o clădire marcată cu o bulină roșie de risc seismic), și anume Nottara. A fost o comedie polițistă savuroasă în care un bărbat estă găsit în casa lui ucis, iar femeile apropiate lui (mama, fiicele, cumnata, soacra, sora și menajera) sunt fiecare suspecte într-un fel sau altul. Cu un schimb spumos de replici, fiecare femeie încearcă să se scuze și să acuze pe altele, încercând să afle în final cine a fost criminala capului casei.

Opt femei şi un cadavru: în preajma Crăciunului membrele unei familii înstărite se pomenesc împreună, izolate, în conacul lor de reşedinţă. Sărbătorile însă nu se pot numi fericite: curând singurul bărbat din casă, respectiv capul familiei este găsit mort în pat cu un cuţit în spate. Cablul telefonic e tăiat, maşina nu mai porneşte, poarta către lumea exterioară nu se poate descuia, iar afară e viscol. Numai doamnele prezente în casă ar putea fi făptaşele. Niciuna dintre ele nu are un alibi, toate au un mobil de crimă şi fiecare ceva de ascuns. De-a lungul acţiunii groteşti, cele opt femei se încurcă din ce în ce mai mult într-o plasă îmbârligată de minciuni şi secrete. (nottara.ro)

Experiența mea personală la această piesă a fost una foarte mișto, am avut norocoul (?!) de a prinde partea de sus a sălii, unde am stat, aproape goală, motiv pentru care la prima pauză m-am putut muta pe cele mai bune scaune și am văzut piesa foarte de aproape. Feelingul e total altul atunci când stai aproape de actori, față de când stai pe ultimele rânduri. Mi-a plăcut foarte mult această piesă, am râs mult, mi-am pus întebări încontinuu încercând să-mi dau seama oare cine-o fi criminala, iar actritele mi s-au părut foarte talentate și intrigante. Preferata mea a fost Ioana Calotă, am râs în hohote la fiecare dintre replicile ei atât de fain gândite și rostite. 🙂

Vă recomand foarte tare această piesă pentru orice seară din timpul săptămânii în care vreți să vă relaxați în absența unui ecran. Mai multe detalii se găsesc pe pagina oficială a teatrului, aici. Deocamdată n-am găsit informații legate de data viitoarelor reprezentații, dar țineți un ochi pe pe această piesă.

***

Cinci femei de tranziție

Regia: Rodica Popescu Bitănescu ; Distribuția Rodica Popescu Bitănescu, Liliana Hodorogea,  Cesonia Postelnicu, Magdalena Cernat, Vivian Alivizache, Iuliana Călinescu                    

(Înainte să trecem mai departe, observați, vă rog, cum ambele piese au în titlu femei. 8 femei, 5 femei… :))) Asta a fost o alegere total neintenționată! )

cinci femei de tranziție

Cinci femei de tranziție, cinci remarcabile actriţe ne descoperă cu har, haz şi sensibilitate, tipologia feminină de ieri, de azi şi de mâine.
Dialoguri simple şi adevărate, conflicte omeneşti, întrebări existenţiale şi destăinuri tulburătoare, ca între prietene, la o şuetă. Un evantai multicolor de stări şi sentimente, într-un party al revelaţiilor.
Taine, frustrări, suferinţe ni se dezvăluie treptat, în timpul unei petreceri prilejuită de ziua de naştere a gazdei, la care un păhărel de pălincă „dezleagă” limbile şi îndeamnă la mărturisiri, unele triste, altele purtând o încărcătură de umor amar. (tnb.ro)

Descriere frumoasă, o actriță cunoscută în capul de afiș, ce poate merge rău, nu?

Oh well, cu ce să încep? 😀

În primul rând, sunt aproape convinsă că două dintre actrițe nici măcar n-au fost cele de pe afișul principal (cele din rândul de jos din poza de mai sus). Nu ar fi o problemă care m-ar supăra prea tare, dar știu că în trecut era o practică destul de cunoscută să pui pe afișe un actor cunoscut, iar în piesa în sine să joace altcineva în locul lui. Că doar nu s-o ridica nimeni din sală să plece pe la minutul 50 când observă că personajul X e interpretat de altcineva, nu? (Am și pățit-o anul trecut la o piesă în care un personaj atrăgea de pe afișe ca fiind jucat de Horațiu Mălăele, dar pe scenă a apărut altcineva în locul lui). În fine, asta să fie cea mai mare problemă.

Mie nu mi-a plăcut această piesă. A fost vorba despre petrecerea unei doamne care invită la ea acasă niște prietene cu care discută tot felul de chestii plictisitoare și lipsite de orice importanță. Politică, NATO, UE, tineri, bătrâni, mâncare, palincă, copii, femeile trec de la o discuție la alta fără să ofere un scop piesei, un punct culminant, ceva care să te țină în priză. M-am plictisit groaznic, iar părerea mi-a fost susținută și de persoane mai în vârstă decât mine cu care-am mers împreună la teatru. Nu înțeleg nici eu de ce se joacă această piesă de atâția ani cu casa închisă, cred că oamenii sunt pur și simplu orbiți de numele și poza unei actrițe cunoscute în rol principal, dar care are niște replici din cale-afară de fade, neamuzante, generatoare de WTF în mintea mea.

Am ajuns acasă și am spus tuturor că în piesă a fost vorba de niște babe proaste care bârfesc și vorbesc lucruri pe care nu le cunosc, fără sens și cu o  imensă superficialitate care SPER să nu caracterizeze generația pe care o reprezintă.

Eu n-am urmărit-o pe Rodica Popescu Bitănescu niciodată, pe nicăieri. O știu, dar nu știu exact de unde. N-am mai văzut-o jucând niciodată, dar am presupus că fiind o actriță cunoscută (și citind descrierea de pe TNB.ro a piesei, care-o face să pară chiar interesantă!), am zis că n-are ce să iasă rău. A avut, am plecat așa de dezamăgită din sală! M-am simțit aproape prostită și luată la mișto cu o piesă mediocră, învelită într-un ambalaj (Rodica Popescu Bitănescu) atractiv. Am făcut și greșeala de a nu citi vreun review înainte – cumva, nu știu de ce, uit întotdeauna că există reviewuri și pentru piesele de teatru. ÎNTOTDEAUNA să căutați review-uri, nu faceți ca mine! 😀

Din păcate nu recomand să vă pierdeți vremea cu Cinci femei de tranziție, dar înainte să luați o decizie puteți citi și alte păreri aici.

PS: Mama a citit niște reviewuri între timp și regretă că m-a bătut la cap să văd această piesă. :))))

Sursă foto 1, 2, 3