Altceva ce-mi place mie la București

☾pinterest || ☓ oliviastromberg

Din București ajungi în 2 ore la mare. Cu trenul sau mașina, cu plus sau minus cateva zeci de minute în funcție de trafic. De traficul de la ieșirea din București, că pe autostradă se circulă bine. Dacă pleci la Mamaia într-o dimineață la 8-9 AM, la 12 ai putea fi la plajă deja.

Bucureștiul e aproape de munte. În 2 ore și jumătate cu mașina sau 1 și jumătate cu trenul poți ajunge la Valea Prahovei sau la Poiana Brașov. E aglomerat la munte, dar pensiuni retrase există cu nemiluita și în stațiuni și mai sus pe munți. Booking e plin de oferte pentru toate buzunarele.

Din București ajungi în aproximativ 3 ore cu mașina pe Transfăgărășan. Încă o oră în plus și ajungi și la Transalpina.

Continuarea

Continuarea campaniei ”Împreună ajutăm România să respire”

Vă povesteam aici despre campania organizată de Auchan în care ei se angajează să planteze câte 2 copăcei reali pentru fiecare copăcel de carton reciclat cumpărat din magazine în perioada 4-24 Octombrie. Revin astăzi cu un update referitor la această campanie ca să vă arăt ce s-a întâmplat între sfârșitul primei etape și astăzi și vă spun despre următoarele 3 lucruri:

  1. 50 000 de oameni au cumpărat figurinele de carton din magazine, ceea ce înseamnă că un număr de 100 000 de copăcei vor fi plantați în diverse locații din România în luna Noiembrie a acestui an. Așa păduri ca-n poza de mai sus să ne facem și toate orașele noastre așa să arate! 😀
  2. Pe site-ul Auchan a fost publicat un program al plantărilor care atată exact care localități din țară au fost selectate pentru a găzdui noii copăcei:
  • In judetul Arges vom planta in comuna Bascov, sat Glimbocu in data de 21 noiembrie

  • In judetul Prahova vom planta in comuna Tomsani in data de 25 noiembrie

  • In judetul Constanta vom planta in orasul Eforie Nord in data de 25 noiembrie

  • In judetul Dolj vom planta in comuna Calarasi in data de 18 noiembrie

  • In judetul Sibiu vom planta in comuna Seica Mica in data de 4 noiembrie

  • In judetul Galati vom planta in comuna Piscu si in municipiul Galati in data de 25 noiembrie

  • In judetul Timis vom planta in municipiul Timisoara in data de 11 noiembrie

  • In judetul Hunedoara vom planta in municipiul Deva in data de 18 noiembrie

Continuarea

Povești de seară cu Halloween și Valentine’s

Porch Decor With Exposed Wall

Cred despre Halloween că este o sărbătoare amuzantă. Nu cred în spirite oculte, vrăjitorii, horoscop și altele de gen, dar îmi place la nebunie creativitatea costumelor pe care le fac unii (nu știu vouă, dar mie-mi stă mintea în loc când văd ce inventează unii pe Youtube), petrecerile interesante pe care le organizează și cred că Halloweenul este o ocazie ca oamenii să iasă împreună și să socializeze. Ceea ce este foarte tare, nu? 😀 În UK mergeam aproape în fiecare an la câte-o petrecere și de cele mai multe ori mă costumam în doamna Dracula pentru că vin din Transilvania și ce costum ar fi fost mai potrivit?!

Bun.

Continuarea

Într-o zi cineva a făcut o semi-bombă la noi la facultate

Surviving and Thriving in the New AP* Chemistry Curriculum, Part 1 | Carolina.com

DIN GREȘEALĂ! Dar citiți mai jos toată povestea –

Eram în anul 2 sau 3 de facultate și împreună cu A., prietena și colega mea cu care îmi petreceam majoritatea timpului atunci când nu eram acasă dormind, ne-am hotărât să nu mergem la primul curs de la 9. Ca o paranteză, noi stăteam aproape în fiecare zi la facultate până seara la 10-11 ca să lucrăm la proiecte și să povestim, așa că planurile de a ajunge la cursuri la 9 AM  se duceau pe apa sâmbetei de multe ori atunci când îmi suna alarma dimineața la 8 și, crăcănată de oboseală fiind, o închideam aproape trântind telefonul de pereți.

La fel s-a întâmplat și în acea zi – n-am ajuns la cursul de la 9, m-am simțit mai rebelă și m-am dus doar la cele de după masă. A., la fel ca și mine. Dacă ați crezut că în UK nu știam ce înseamnă chiulitul…oh well…

Dar să trecem peste asta. Când am ajuns în campus am mers spre clădirea în care stăteam noi de obicei, unde aveam PC-uri, mese și canapele, până când un cordon al poliției ne-a oprit accesul. Mulți studenți dârdâind în fața clădirilor din campus, profesori, mașini de poliție. Noi, picate de pe lună, habar n-aveam ce se întâmplă. Se pare că niște colegi de la Chimie au făcut din greșeală o bombă despre al cărei potențial de explozie noi n-am știut nimic, am aflat mai târziu din presă că o substanță numită peroxid de acetonă cu risc de explozie a fost creată din greșeală, mixând niște cantități greșite de ingrediente chimice și la niște temperaturi necontrolate.

Continuarea

Acum sunt o blondă care gândește?

5 Rituals and Routines That Changed My Writing Life

Ca să încep cu sfârșitul, povestea mea pe larg știți că o s-o găsiți pe acest blog dacă mă veți urmări în continuare, în articole (aproape) zilnice și pe cât de interesante vrea doamna Inspirație să mă ajute să le fac. Dar pe scurt, am avut plăcerea s-o spun pentru comunitatea Și Blondele Gândesc într-un articol apărut astăzi pe blog și disponibil aici. Vă invit să-l citiți, Miruna zice că-i place ce am scris, dar eu cred că de fapt se regăsește în povestea mea un pic 😛


[…]

Am fost plecată 6 ani de zile în Manchester, UK și-am ales să mă reîntorc acasă. Cum, stai? Noi toți vrem să plecăm și tu te întorci? Ă, da! Să vă spun povestea mea:

Imediat după ce am terminat liceul m-am dus la University of Manchester din orașul cu același nume unde am studiat inginerie civilă și structurală. Era o modă extraordinară în acea vreme cu plecatul la studii în străinătate, în special în UK, modă pe care am îmbrățișat-o cu drag și multă inconștiență. Mulți oameni, myself included, nu înțeleg sau nu au înțeles ce înseamnă cu adevărat emigrarea. Toți o văd ca pe o scăpare din răul din țara de origine, dar nu pot anticipa problemele ce apar dincolo, de regulă de ordin sufletesc. M-am și imaginat încă din prima zi stând pe iarbă, în soare, pe o pătură, alături de toți noii mei prieteni din toată lumea, petrecând în fiecare weekend până în zori și uitând complet de casă, familie, țară, îmbrățișând noua mea viață mult mai cool decât a celorlalți.

Doar că, în realitate, lucrurile nu au stat chiar așa – am dat cu capul în plin într-o țară nouă, unde TOTUL se desfășura într-o limbă nouă, cu niciun cunoscut lângă mine, într-un oraș foarte mare și aglomerat, LA 18 ANI! Pentru mine a fost șocant la început și am regretat mult timp că m-am crezut deșteaptă și am vrut să plec în loc să rămân în zona mea de confort dintr-o facultate românească, aproape de casă, în limba mea și unde mi-ar fi fost mult mai ușor să mă împrietenesc cu oamenii.

După ce am absolvit facultatea în 2015, m-am angajat la o companie prestigioasă în domeniul în care ma pregătisem eu din Manchester. În cei 2 ani de zile pe care i-am muncit acolo, am avut ocazia să cunosc niște oameni minunați, colegi deveniți prieteni, să învăț foarte multe lucruri de la ei – atât tehnice cât și soft skills – să particip la multe prezentări, conferințe, practic să mă dezvolt profesional și personal extraordinar de mult alături de niște oameni foarte calzi și care m-au primit cu brațele deschise ca fiind una dintre ei.

[…]


Vă invit să citiți imprevizibilul deznodământ în linkul de mai sus și vă aștept la discuții 🙂 . De asemenea, nu uitați că de săptămâna trecută blogul Back to Romania are și o pagină de Facebook pe care puteți să o urmăriți aici. Până la următoarea întâlnire, îmbrățișări cu sclipici pentru toată lumea! ❤

PS: Dacă am scris pentru Și Blondele Gândesc, acum se cheamă că sunt și eu blondă care gândește? Am fost și eu blondă în mod oficial acum vreo câțiva ani și după ce mi s-a dus soarele din cap am decis să las această culoare…celor cărora…li se potrivește… *awkward silence*

Sursă foto 1

La facultate în UK – cum și de ce?

Eu m-am decis că vreau să studiez în Marea Britanie cândva pe la mijlocul clasei a 12-a. N-a fost sub nicio formă un vis de-al meu dintotdeauna sau ceva la care am muncit ani de zile ca să se întâmple. Eram pregătită să merg la UTCN în Cluj până am avut o discuție cu cineva care m-a întrebat la ce facultate vreau să merg și care mi-a zis Mhm, înțeleg. Dar de ce nu te gândești tu să încerci afară? Ăăăăă….nu știu…?!

S-a aprins la mine în cap un beculeț, așa că mi-am început research-ul. Ce a fost la început doar o curiozitate s-a transformat într-o dorință de a ajunge și a-mi demonstra că pot să încep așa o provocare în viața mea. Asta, bineînțeles, pe lângă visele în care-mi imaginam că facultatea în străinătate va fi așa cum am văzut în filme, cu soare și stat pe iarbă tot timpul, cu toată lumea prietenă cu mine, excursii la noii mei prieteni din Hawaii etc.

Până la urmă de ce nu? Ce voiam să studiez știam. Ce nu știam era locul. N-a dispărut Clujul peste noapte din capul meu, doar că atunci când am început să aflu mai multe despre studiul în străinătate nu mi s-a mai părut chiar așa interesant să fac facultatea la o aruncătură de băț de casă. Nu mai zic că facultățile din UK pe care le-am văzut pe net și prin broșuri arătau ca din Harry Potter scoase, how can I say no to that?!

Imagini pentru university of aberdeen

Hogwards nr. 1: University of Aberdeen

university of manchester

Hogwards nr. 2: University of Manchester

Așa că da, normal, am devenit super încântată de ideea de a studia în străinătate și am început serios procesul de aplicare. De pierdut n-aveam nimic – dacă urma să nu primesc niciun răspuns de la nimeni din UK aș fi mers oricum la admitere la Cluj și gata.

Procesul de aplicare la facultate (în 2011. Nu știu detalii despre cum este în 2017, dar nu văd de ce ar fi diferit)

  • M-am documentat în legătura cu facultățile/universitățile preferate – la mine au contat mai multe lucruri: să fie din Anglia (nu Scoția), să fie cunoscute, în orașe mari, să fie facultăți de renume în domeniul meu etc. E foarte important să ai niște criterii – UK-ul are sute, dacă nu mii, de facultăți, n-ai cum să alegi orbește printre ele. Am ales 5 universități care respectau cerințele mele. (*Dacă ar fi să aleg din nou, aș considera și un oraș care să aibă legături aeriene cât mai bune cu România. Nu m-am gândit la asta pe atunci 😀 *)

Continuarea

Imaginea contează!

logo_final

Începând de astăzi, blogul Back to Romania îmbracă haine noi – ca parte a procesului de branding, ați văzut de azi în partea de sus a site-ului noul logo care completează tema și pentru care sunt foarte happy! 😀

Tot începând de azi, blogul are și o pagină de Facebook căreia vă invit să-i dați un like pentru a vedea mai rapid articolele pe care le postez și alte lucruri interesante din blogosferă și internetosferă care nu-și găsesc neapărat locul într-un articol scris de mine, dar care se leagă într-o oarecare măsură cu subiectul Back to Romania și cu ceea ce promovez eu.

Păi nu sunt eu primul blogger care și-a făcut o pagină de Twitter pentru blog ÎNAINTEA unei pagini de Facebook? Cred că sunt! Nu am făcut asta intenționat, dar pentru mine o astfel de pagină care nu conține o identitate vizuală a blogului meu ar fi fost egală cu zero. Acum lucrurile s-au schimbat – am primit ajutor de la Lucian de la Thecon.ro care s-a ocupat de un banner și un logo personalizat care vin în completarea prezenței în social media a site-ului backtoromania.com. Yuhuu! 😀 Dacă aveți și voi nevoie de orice fel de ajutor sau îmbunătățiri la blogul vostru – sau, și mai bine, dacă vă interesează ideea de creare site nou sau dacă vreți să începeți să scrieți pe un blog și aveți nevoie de îndrumare la partea logistică – o să vă placă această campanie de susținere a bloggerilor.

Acestea fiind spuse, vă mulțumesc pentru miile de vizualizări pe care le-am avut în prima lună a blogului, pentru comentarii, like-uri, share-uri, încurajări, feedback și vă aștept să reveniți și de acum înainte cu același entuziasm. Vă aștept și pe pagina de Facebook ca să vă cunosc și eu mai bine, nu doar voi pe mine. 🙂

Îmi fac ziua mai bună în București

Capture

  • Oamenii care nu staționează pe partea stângă a scărilor rulante la metrou
  • Părinții care se joacă și râd cu copiii lor pe stradă, la metrou, în magazine, fără să urle încontinuu staicuminte, treciîncoace, NUpuneMÂNA! 
  • Un copilaș care a înveselit atmosfera într-o dimineață în metrou când i-a spus foarte sincer fratelui lui mai mare care se juca cu degetele pe geamul metroului: Matei, nu pune mâna acolo că e murdar și dup-aia răcești! 
  • Circulatul prin oraș de foarte dimineață când sunt puține mașini pe străzi
  • Oamenii care au și folosesc biciclete, pentru că mi se par foarte tari – a întâlnit cineva vreodată oameni nașpa/țâfnoși/îngâmfați pe biciclete?! Eu niciodată.
  • Magazinul IKEA 😀
  • Bloggerii care scriu despre lucruri în care mă regăsesc
  • Oamenii zâmbitori și plini de viață atunci când îi văd dimineața în metrou și care mă energizează fără să aibă habar. Cred că sunt și eu așa uneori, dar nu dimineața.
  • Iepurașii din magazinul Animax din AFI

Continuarea

Am scris pentru RomâniaPozitivă.ro

Nu am eu blogul de mult timp, dar știți deja că în afară de poveștile mele despre viața din UK și sarcasmul legat de lucrurile din București ce mă supără uneori, mă ocup de promovarea lucrurilor frumoase care se întâmplă în România. Știți că eu cred în partea bună a țării noastre, cred în lucrurile faine care se întâmplă aici, în acei oameni absolut minunați dintre noi despre care nu știm (încă), susțin și promovez lucruri și evenimente care duc mai mult sau mai puțin la creșterea calității vieții și a satisfacției în țara noastră.

3dfd1e1558d8956b0ba29ac5fcad9292

Înțelegeți, deci, de ce m-am simțit pe aceeași lungime de undă cu România Pozitivă atunci când i-am descoperit și de ce citesc cu interes newsletterul zilnic pe care niște oameni interesați ca și mine de promovarea unei imagini bune a țării în care trăim îl crează și distribuie curioșilor. N-am de unde să aflu știri pozitive decât din surse pozitive – cu ochii în site-urile sau emisiunile TV de știri eu nu stau niciodată pentru că nu conțin nimic nedeprimant. Nici eu, nici voi nu avem nevoie de asta, by the way.

Am fost invitată să scriu un mic articol despre mine pe site-ul România Pozitivă și cu maximă satisfacție pentru că acum sunt și eu în mod oficial un român pozitiv, vă invit să-l citiți aici 😀 . Am scris, as always, cu sinceritate maximă – n-am vorbit de cât de minunat a fost în UK fără să spun că am avut și noi profesori mai puțin pregătiți sau despre cât de tare a fost campusul nostru (chiar a fost!) dar fără să amintesc că am ajuns acolo nepregătită și mi-a fost greu să mă integrez la început.  Vă las să descoperiți voi restul articolului 🙂

Iar după ce-l citiți, urmăriți site-ul România Pozitivă (al cărei link îl găsiți de azi începând și în lista blogurilor urmărite de mine, aflată permanent în partea din dreapta a site-ului) dacă vă interesează știri zilnice despre acțiuni ecologice implementate la noi, oameni de valoare care ne înconjoară, educație civică, voluntariate, tot felul de lucruri de-astea mișto pe care le apreciem atunci când le vedem în alte țări și pe care le vrem și la noi. Într-o lume plină de deznădejde, solidaritatea civică este viitorul! ♥

 

Sursă foto 1

 

Nu tuturor ne merge la fel în România!

Pentru faptul că am ales să mă reîntorc în România după ce-am avut o viață foarte bună în UK, eu sunt o ciudată.

Zic unii, nu eu.

Pentru că dacă ați știi cât mă interesează părerile celor care cred asta despre mine (și în general, nu doar pe acest subiect, părerile necerute ale oamenilor), v-ați distra.

QUOTES TO INSPIRE POSITIVE CHANGE IN YOUR LIFE | You decide your future. Don't limit yourself to a life lived solely within a comfort zone. Take risks. We become comfortable in our routine and we dare to step outside of that comfort zone. We may even feel stuck. The good news is, life is not set in stone and we have the power to do something about it. Click through to be inspired to make a change. Pin it now, share it with your friends.

În mod logic, eu mă bucur foarte mult când aud de cineva care trece prin ce trec eu, și anume că s-a relocat în România DIN DORINȚĂ PROPRIE și trece acum prin procesul de readaptare în țară. Am întâlnit astfel de oameni, e drept că mai mult în online prin blogurile pe care le colind decât în realitate.

Am întâlnit mulți oameni care salută reîntoarcerea altora acasă, care se bucură că unii iau acest pas, dar am întâlnit și mulți care se opun vehement și care îi descurajează pe cei care se mută în România și enumeră obsesiv problemele din țara noastra pentru care ei nu ar fi făcut niciodată acest pas, shiftând discuția spre ei de parcă ei ar reprezenta subiectul articolului/poveștii principale. Nu că m-ar deranja părerile celor care nu sunt de acord cu mine, din contră – dar toate astfel de păreri sunt foarte agresive și, cum spunem, aproape întotdeauna focusate pe propria viață a autorului comentariului/părerii și nu a persoanei care este subiectul discuției.

În mod evident eu sunt foarte subiectivă în tema asta. Dar vreau să subliniez câteva chestii pe care unii oameni nu le înțeleg:

  • Nu tuturor ne merge la fel în țară.

Acest ”la fel” poate înseamna ”la fel de bine” sau ”la fel de rău”. Da, există multe lucruri rele în țară. Muncă de la 8 la 8, salarii mici, părinți care nu au timp să stea cu copiii lor deloc. Plot-twistul e ca nu toți avem asta și nu toți trecem prin asta. Dacă am ales să ne reîntoarcem, cu siguranță ne-am gândit la toate lucrurile de mai sus și am gândit/plănuit o rezolvare (poate o afacere proprie, poate unu/doi bunici aproape care ne ajută, prieteni, poate am găsit joburi care ne convin, etc.). Cu siguranță nimeni care se reîntoarce în România nu vine la o viață sub limita subzistenței, mai ales dacă vine și cu copii. Cunoaștem toți lucrurile rele din țară, nu trăim pe un norișor roz de puf într-o bulă și nu avem nevoie să ne fie reamintite obsesiv și încontinuu cuvintele politicieni și spitale din România. Pentru că noi nu pentru relele din țară ne-am reîntors, ci pentru bune și pentru planurile pe care toți ni le-am făcut. Și nu avem nevoie de negativism, în special dacă este necerut.

  • Discuția este despre mine, nu despre tine.

Atunci când vorbesc despre reîntoarcerea mea în țară în indiferent în ce context, întotdeauna există cineva care spune eu n-aș fi făcut niciodată așa, eu aș fi rămas acolo, eu, eu, eu. Problema este, fără niciun fel de egoism, că aici nu este vorba despre tine, ci despre mine. Eu, persoana mea, situația mea. Discuția despre tine este binevenită, dar este separată de discuția despre mine. Iar asta pentru că:

Continuarea