naștere
Sarcina

Trimestrul 3 cu Nora in burtică + despre naștere la maternitatea veche din Tg. Mureș

Cum m-am simțit

Psihic, destul de bine. N-am prea simțit frică legată de naștere, poate doar ocazional, m-am gândit tot timpul că e ceva ce se va întâmpla mai târziu, deci nu trebuie să mă stresez încă. :)) Am fost fost fericită să văd că bebe crește bine cu fiecare săptămână în care mă apropiam de 40. Aș putea să zic că dpdv psihic, trimestrul III a fost cel mai relaxant pentru mine, posibil și din cauza faptului că deja eram mult mai sigură pe mine, pe deciziile legate de naștere, pe bebe, despre care știam că a trecut cu bine de momentele critice din dezvoltare, așa că m-am relaxat mult. Probabil aș fi putut ajunge la aceasta relaxare mai devreme în sarcină dacă aș fi știu să-mi aleg de la început un medic mai sigur pe el și mai calm.

Fizic, în primele săptămâni ale acecstui trimestru am avut dificultăți în a mă ridica din pat, dureri în zona pelvină din cauza ligamentelor care se relaxează în pregătire pentru momentul nașterii și o oboseală moderată. N-am mai putut să stau în pat fără o pernă de gravide, care pentru mine a fost salvatoare. Nu pot să subliniez cât de importantă a fost această pernă în formă de clepsidră pentru mine și cât de bine am dormit până în ultima zi de sarcină datorită ei!

Fiind gravidă vara, m-a cam chinuit căldura în acest ultim trimestru. Noi ne-am mutat (temporar) la Tg Mureș la un moment dat prin August și am sperat să tolerez mai bine temperaturile de acolo decât cele de la București, dar n-aș putea să zic că am simțit o diferență considerabilă – chiar și acolo dormeam noaptea cu un ventilator silentios indreptat spre mine.

Morfologia de trimestrul III

Am făcut-o la Nativia, unde am făcut și două cursuri de puericultură anterior. Teoretic, această morfologie nu-ți mai spune mare lucru (unii chiar afirmă că nu mai este necesară, fiind de ajuns o biometrie, adică doar o măsurătoare a bebelușului), însă practic pentru mine a fost liniștitor să o fac și să mă asigur că bebelușul este bine. Partea faină a acestei morfologii a fost că am prins niște imagini destul de clare cu fața Norei.

Despre naștere

Am ales să nasc la maternitatea veche din Tg. Mureș, oraș în care ne-am mutat temporar pentru o lună înainte și o lună după naștere. Am născut pe 3 septembrie, la 38 săptămâni și 5 zile, după o fisurare de membrane acasă și un travaliu de vreo 13 ore. Deși pare mult, mi s-a părut chiar și atunci că a trecut foarte repede, pentru că doar o parte din el a fost cu dureri – și nu toate mari. Am cerut și am primit și o anestezie epidurală care a fost cu mine între centimetrii 5 și 9 de dilatație și care m-a ajutat foarte mult. Cred că nașterea mea pe care acum mi-o amintesc relativ ușoară se datorează și faptului că am avut cu mine niște moașe foarte empatice și prezente, care au contribuit foarte mult la starea mea psihică din acea zi.

Simt o mare recunoștință pentru felul în care s-au comportat cu mine și cu alte gravide într-un moment atât de vulnerabil și atât de greu. După vreo 3 ore de contracții 100% cu dureri mari spre foarte mari, dar o parte din ele estompate de epidurală, și după o expulzie de 50 de minute, am născut-o cu bine pe Nora Ema. 😀  Restul timpului petrecut în spital a părut foarte lung (am stat câteva zile în plus față de mod normal) și am fost foarte supărată că n-a fost deloc permis accesul tatălui în maternitate.

Chestii de îmbunătățit la felul cum s-a desfășurat nașterea ar fi fost multe, dar nu am avut energia necesară să mă lupt pt ele atunci. De exemplu, nu am înțeles de ce nu am fost lăsată să încerc mai multe poziții în expulzie, de ce se face epiziotomie by default (deși în acel moment n-am vrut să o refuz), de ce nu te lasă să mănânci în travaliu. Probabil dacă nu aș fi avut așa moașe mișto m-ar fi deranjat foarte tare aceste chestii, dar așa, să zicem că am trecut mai ușor peste ele.

Nu am văzut multă deschidere către tehnici mai moderne sau mai inspirate din tările dezvoltate de ajutor a gravidei în timpul travaliului, gen minge de pilates, prezența tatălui, tăierea întârziată a cordonului. Părțile cu adevărat bune au fost că am putut să mă mișc în travaliu, am primit-o pe Nora câteva minute pe piept după expulzie și am avut-o în salon cu mine pe perioada spitalizării. Mâncarea din spital a fost nașpa, dar saloanele curate, salile de nașteri foarte modernizate și aproape tot personalul foarte prietenos și respectuos.

A doua parte cea mai faină a nașterii mele (prima fiind Nora 😛 ) a fost șocul pe care l-am avut când m-am ridicat pe picioarele mele și am plecat din sala de nașteri în salon. Nu știam cum ma voi simți după naștere, habar nu aveam cum va fi să umblu, să merg la baie prima dată, mă așteptam să fiu mai dependentă de ajutorul altei persoane. A fost poate cel mai empowering moment al vietii mele să văd cât de bine m-am simțit fizic imediat după ce m-am ridicat de pe masa de nașteri, aproape ca și cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Eu am avut o naștere pe care acum mi-o amintesc cu drag și cu multe sentimente pozitive, dar și cu un vagon de  recunoștință pentru întreg personalul maternității pe care am ales-o! 😀

You Might Also Like...

1 Comment

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.