trimestrul 2 de sarcină
Sarcina

Trimestrul 2 de sarcină: medic nou, călătoria cu avionul și COVID

Spre deosebire de primul trimestru, trimestrul 2 de sarcină n-a mai fost cu chiar atât de multe emoții. În săptămâna 19, pe 18 aprilie, am simțit Norișorul mișcându-se în burtică pentru prima dată, sentiment unic și greu de explicat. Când scriu acest articol am 26 de săptămâni, iar mișcările ei devin din ce în ce mai puternice, de la săptămână la săptămână, astfel că nu pot să nu mă gândesc cum or fi spre sfârșitul sarcinii, dacă puterea lor crește în așa ritm. Rămâne să vedem. 😀

Cum m-am simțit

Psihic, foarte bine. Am fost fericită că am trecut cu bine de prima morfologie, că bebelușa este bine la fiecare consult, asta fiind tot ce aveam nevoie să aud. 😀

Fizic, am revenit cam 90% la cum eram eu înainte de sarcină. Desigur că nu m-am mai putut plimba cu bicicleta (deși am încercat o dată, dar nu mi-a plăcut poziția ce-o aveam, simțeam că îmi dau picioare în burtă), dar nivelul meu de energie a revenit la normal, am putut să fac multe zile cu peste 10k pași, aproape orice prin casă. Am încercat să mă menajez și să nu car lucruri, dar altfel m-am simțit cât se poate de normal. Spre sfârșitul celui de-al doilea trimestru, cam prin săptămâna 24, am realizat că încep să mă ridic din ce în ce mai greu din pat și din scaunul mașinii, iar partea de jos a centurii de siguranță a mașinii mă deranja (am rezolvat acest aspect cu un deviator de centură, care a fost pentru mine unul dintre cele mai bune lucruri cumpărate în această sarcină).

Am descoperit primele firișoare de vergeturi pe burtă, în jurul buricului. Recunosc că n-am fost foarte conștiincioasă cu cremele și uleiurile pentru burtă (Cerave și ulei de cocos am folosit, altfernativ) – m-am îngrășat relativ puțin și am crezut că sunt safe. Well. 😀 Am început să folosesc uleiul de cocos mai des, în speranța că vergeturile nu vor mai crește.

Am schimbat medicul

În jurul săptămânii 20 am început să merg la un alt medic care să-mi monitorizeze sarcina, la Tg Mureș. Motivele au fost 2: unul, pentru că plănuiam să nasc la Tg. Mureș și aveam nevoie să creez o legătură cu un medic de aici. Doi, pentru că am dorit să caut un medic mai puțin stresat. În primul trimestru și ocazional în al doilea trimestru am fost deranjată de atitudinea mult prea stresată și stresantă a fostului medic, care de multe ori îmi explica niște lucruri speriindu-mă foarte tare. Nu o dată am contactat alti medici, online sau fizic, pentru a afla dacă diverse aspecte erau într-adevăr atât de grave precum primeam eu informația de la medicul meu.

Am înțeles faptul că nu eram pe aceeași lungime de undă și, cu tot respectul pentru că m-a ajutat și cu siguranță a contribuit la trecerea cu bine prin primul trimestru, am decis că este mai bine să ne despărțim.

Încurajez pe oricine care simte că primește stres și vibe-uri negative de la medic să se orienteze către altcineva. Eu am descoperit că sunt unii care lucrează aproape exclusiv în cabinete și nu sunt 100% ancorați la realitatea din spital și din teren, motiv pentru care devin ultra-precauți și ulra-stresați de orice, nu întotdeauna având un motiv real în spate. Recomand sincer să vizitați mai mulți medici și să reveniți la cei care vă liniștesc cel mai mult și vă transmit cea mai multă încredere. Nu știu dacă are vreo relevanță pentru altcineva, dar în cazul meu medicii bărbați au fost mult mai siguri pe ei și mai calmi decât medicii femei (am vizitat câte 3 din fiecare categorie, majoritatea la Regina Maria în București)

COVID în sarcină

Din păcate, n-am scăpat de COVID – fix în sarcină. 🙂 , în săptămâna 19. Din fericire, am avut o formă foarte ușoară, mai mult ca sigur datorită vaccinurilor făcute înainte de sarcină. Cred că a fost bine și că am luat o variantă puțin agresivă, față de celelalte prezente în anii anteriori.. Simptomele au început cu o durere în gât în prima zi, stare sub-febrila în a doua seară și apoi 2 săptămâni de muci. Am ținut legătura cu medicul obstetrician pentru a ști ce să fac (și ce să iau) în funcție de ce simptome am. Din cauza unor analize făcute în primul trimestru, împreună cu Covidul de acum, mi-a fost recomandat să încep să iau un antitrombotic (Aspenter) până în săptămâna 32.

Morfologia de trimestrul 2 de sarcină

Undeva prin săptămâna 20/21 am mers la dr Adela Șerban de la Fetal Care pentru cea de-a doua morfologie. A fost un moment foarte emoționant pentru mine, o dată pentru că l-am dus pe Alex pentru prima dată cu mine la un control și a văzut și el bebelușul nostru, și a doua oară pentru că acum am avut ocazia să-i vedem puțin trăsăturile feței, picioarele, tălpile, toate degetele. Cred că a fost pentru prima dată când am realizat cu adevărat amândoi că avem un bebeluș în adevăratul sens al cuvântului. A fost un moment foarte frumos! 😀

În altă ordine de idei, am aflat că aveam niște contracții ușoare, al căror motiv nu l-am înțeles neapărat, dar pe care le-am acceptat și în urma cărora m-am gândit să las mai ușor activitățile fizice. Analizele de trimestrul 2 au ieșit bine, cu excepția streptococului care a revenit, pentru care a trebuit să iau antibiotic 7 zile din nou.

Călătoria cu avionul

În săptămânile 24 si 25 am avut mai multe zboruri, pentru care nu știam exact la ce să mă aștept. Burta mea nu era viziblă prin tricou, așa că nu m-a întrebat nimeni nimic la aeroport sau în avion. Nu am știut exact ce asigurare medicală pentru călătoria în străinătate să-mi fac, dar am aflat că nu exista la acel moment absolut nimic special pt gravide, așa că am făcut una normală la Allianz Țiriac. M-am simțit foarte bine în avion, n-am avut niciun fel de problemă cauzată de sarcină, posibil să mă fi ajutat și ciorapii compresivi pe care i-am purtat și apa pe care am băut-o mai mult ca de obicei ca să mă mențin hidratată. N-am știut la ce să mă aștept, dar fizic m-am simțit fix ca la orice altă călătorie cu avionul din trecut.

You Might Also Like...

No Comments

    Leave a Reply

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.