Alt vis de-al meu de mult timp a văzut lumina zilei, alt motiv să fiu recunoscătoare Universului că mă iubește și-mi împlinește dorințe! 😀
După ce anul trecut i-am ratat la mustață in Istanbul (m-am dus acolo cu două săptămâni înaintea concertului, oh well, ca și cum nu ajunge că ID are ilegal de puține concerte in Europa oricum), duminica trecută i-am văzut live pe Imagine Dragons pe Visarono Arena în Florența. Whoaaa, whoaaa, cum a fooost! 😀
A fost cel mai mare concert la care am fost vreodată – aș îndrăzni să presupun că a fost chiar mai mare decât concertul Rihannei pe care am văzut-o în 2017 în Manchester, deși ambele stadioane par să aibă capacități similare.
Imagine Dragons a cântat impecabil și neîntrerupt pentru (un prea scurt interval de doar) două ore cele mai cunoscute melodii ale lor alături de 50,000 de oameni înnebuniți, super îndrăgostiți, extaziați și atașați de trupa lor preferată. Nici nu mă mir, ce să zic, nu-i puțin lucru să fii un band iubit atât de copii de 10 ani, cât și de însoțitorii lor părinți de 40-50 care-ți cântă vers cu vers alături de copii. Așa cum după o cursă cu bicicletele mă dor mâinile mai tare decât picioarele, așa și de la concert am ieșit cu febră musculară mai mare la picioare decât la gât (ghici de ce!), dar #totallyworthit! Și cu un pic de piele de găină, care nu m-a lăsat până acasă.
Dan Reynolds, solistul trupei si cunoscut avocat al drepturilor comunității LGBT+ de pe glob a fluturat mai multe steaguri rainbow ?️? și steaguri de-ale Italiei ?? pe scenă și a avut un speech emoționant despre depresie și terapie (prin care și el trece), toate astea în niște încercări foarte faine de rupere a stigmatului legat de oamenii care fac parte din aceste două comunități despre care nu prea ne place să vorbim tabu. Cred că e mișto ca atunci când faci parte dintr-o minoritate arătată cu degetul să-ți auzi artistul preferat (care-ți este preferat tocmai pentru că are muzică și versuri pe gustul și inima ta) punându-se în papucii tăi și luându-ți apărarea în fața lumii.
Mega bestial! Mi-a plăcut foarte, foarte mult. Dacă aveți vreodată ocazia să vedeți Imagine Dragons live, n-o ratați, e spectacol tot ce se întâmplă acolo. După The Script anul trecut la Neversea, pe Imagine Dragons voiam cel mai mult să-i văd live și, oh damn, cum a aranjat Moș Crăciun lucrurile! 😀 Singura chestie de care îmi pare rău e că nu am putut să-i am în fața mea pentru mai mult de 2 ore, să fi mers așa vreo 24 încontinuu, dar csf acuma…
Pe lista de artiști preferați pe care aștept super mult să-i văd, headline este acum Jessie J. Sănătoși să fim, că Neversea 2019 vine sigur! 😀
PS: Dacă sunteți fani și voi, să știți că melodiile mele preferate sunt Bad Liar și Next to me. Ale voastre?
PPS: Mă chinui de vreo câteva zile să-mi zic mie (în interior, că n-aș putea-o admite niciodată cu voce tare), dacă-mi place mai mult The Script sau Imagine Dragons. N-am ajuns încă la o concluzie!
No Comments