hartă răzuibilă
Travel

Harta răzuibilă și alte metode prin care îmi păstrez călătoriile *alive* după încheierea lor

Pentru mine nu-i un secret, iar pentru voi daca este sper că nu va mai fi la sfârșitul acestui articol, faptul că eu sunt un om care trăiește pentru a călători. Încerc să fac să am permanent măcar o excursie în pending, pentru că nu înțeleg scopul vieții mele altfel. Una dintre dorinţele mele pentru acest an a fost să călătoresc mai mult decât în 2018. Indiferent cât oi fi călătorit anul trecut, vreau doar ca anul ăsta să văd lumea măcar cu un gram mai mult. La anul, evident, mai mult ca anul ăsta. Bani, sănătate şi companie să am, în rest sky is my limit! 😀

În timpul excursiilor încerc să mă îmbib cât mai mult posibil de locul în care sunt. Îmi place să umblu pe jos, să mă plimb prin magazine, să merg pe la toate obiectivele turistice, prin parcuri, să observ cum se îmbracă oamenii, cum se comportă, cât râd pe stradă, cât sunt de stresați sau relaxați, cât de politicoși sunt chelnerii, etc. Mă uit la cum arată străzile lor, mașinile lor, casele lor, ce chestii au ei prin magazine care la noi nu se găsesc, îmi place să analizez tot. Fac foarte multe poze (toate cu telefonul, pentru că deocamdată el este câștigător în lupta mea internă în care nu știu dacă să investesc într-un DSLR bun sau în telefoanele cu cele mai bune camere de pe piață), ideea este că rar vin dintr-o excursie fără zeci, uneori sute de fotografii.

Ăsta e felul meu de a mă asigura că dacă mă uit peste poze un an de zile mai târziu voi putea să simt din nou bucuria pe care am simțit-o la momentul vizitării acelui loc. Că eu mă bucur întotdeauna să cunosc un loc nou!

Imagini pentru travel

În paranteză, acum două săptămâni m-am întors dintr-o excursie în care am făcut un număr de poze total necaracteristic mie, maxim 20. Am tot stat să mă gândesc după ce Dumnezeu o fi fost în capul meu de n-am vrut să imortalizez mai mult, să am la ce să mă uit și să bălesc după ce ajung acasă. Singura explicație pe care o am este că persoanele pe care le-am vizitat în această excursie mi-au dat o energie de ne-explicat, atât de puternică și de faină încât pur și simplu n-am putut și n-am simțit nevoia să stau cu telefonul în mână în preajma lor. Fuck, mai există și oameni dinăștia! Închid paranteza.

Din toate excursiile în care merg îmi aduc acasă mici suveniruri. În lumea mea această categorie poate include bilete de la avion, tren, metrou, bilete de la intrare la un muzeu, un afiș, un obiect de decor, nu știu, orice se ivește. Nu concep să plec de undeva fără un ceva mic care să-mi aducă aminte pentru totdeauna de acel loc. Aceste micuțe lucruri, alături de poze și filmulețe, rămân singurele mele amintiri din toate vacanțele pe care le fac.

Și nu vreau să le las să moară!

Nu vreau să fac 300 de poze la care să nu mă mai uit niciodată. Nu vreau să arunc biletele alea de avion, tren, metrou imediat ce ajung acasă sau, mai grav, să le țin și să mi le uite Dumnezeu prin vreun sertar pe care să le arunc la prima curățenie. Așa că ce am făcut eu în decursul timpului pentru a-mi păstra excursiile vii a fost în majoritatea dăților o combinație între ideile de mai jos.

Travelogue

Am primit de ziua mea anul ăsta un fel de pachet (travel pack) care este format din două zone: una cu un jurnal în care trebuie să țin un log al excursiei în care merg (unde pot să planific anumite chestii pe care vreau să le văd, să pun jos cât cheltui, cu ce călătoresc, etc.), și altă parte, cea mai interesantă după mine, cu niște hărți pe care trebuie să răzuiesc țările în care călătoresc. Nu-mi dau seama niciodată ce mult mai am de văzut din lume decât atunci când mă întorc acasă de undeva și mă apuc de răzuit! 😀 Am pus un clip care prezintă scurt:

Mie îmi place mult acest jurnal și hărțile lui răzuibile (fiecare continent este împărțit pe una sau două cartoane răzuibile, fiecare carton fiind de dimensiunea unei foi A5) pentru că la fiecare recitire a vechilor excursii pe care le-am documentat îmi aduc aminte de foarte multe detalii și lucrușoare simpatice pe care le-am întâlnit acolo și pe care, altfel, sunt șanse mari să le fi uitat. Teoretic e destul de useless ce scriu eu în acel jurnal (pot planifica pe telefon orice), însă practic e foarte interesant de citit niște ani mai târiu.

Scratch map

Dacă ideea acestui travelogue nu vă atrage, mai am o sugestie: harta răzuibilă. Eu am cutia de mai sus, dar înainte de asta mi-am dorit să-mi cumpăr o hartă de acest fel pe care s-o agăț pe un perete în fața patului și pe care să pot vedea dimineață de dimineață și seară de seară pe unde-am fost și unde-aș mai putea merge în următoarea mea vacanță. Mi se pare o motivație incredibilă de a realiza că viața e prea scurtă pentru a vedea tot ce merită văzut în lumea asta și de a acționa în sensul ăsta. Modele există cu sutele, doar timp de căutat să aveți. După mine, această hartă este și un cadou foarte frumos pentru un pasionat de călătorii.

hartă răzuibilă

Albume foto fizice

Mi-am făcut un obicei începând de anul trecut să fac în fiecare an un album foto cu cele mai tari chestii pe care le-am făcut în anul respectiv. Mi se pare una dintre cele mai prețioase amintiri pe care le pot face – din toate miile de poze ce mi se strâng în telefon într-un an, le iau pe cele mai bune, din excursii, din ieșirile prin țară, din serile bune, din întâlnirile cu familia și prietenii,toate pozele din momentele importante pentru mine și le adun laolaltă într-un album foto digital pe care-l printez și cu care mă laud la toată lumea. :)) Glumesc! Oricum, cele mai faine poze din vacanțe sunt păstrate tot în acest album și nu rămân uitate în telefon pe vecie.

hartă răzuibilă

hartă răzuibilă

Am mai povestit unde îmi fac albumele foto aici. Despre excursia în Istanbul din pozele de mai sus am scris aici.

Treasure chest

Am povestit într-un articol întreg mai demult despre cum îmi fac eu un treasure chest și ce este el – practic, o cutie de amintiri. Pentru mine este cutia în care păstrez totul de la mărțișoare primite de la iubitul meu în decursul anilor, post-carduri primite de la foștii colegi din Anglia, de la prietenele mele de Crăciun, de ziua mea, bilete de tren, avion, metrouri din vacanțele prin care-am fost, stickere etc. De fiecare dată când mă uit prin cutie îmi place să zic că fac un trip down memory lane, pentru că-mi aduc aminte de o mulțime de evenimente frumoase din viața mea din ultimii ani.

Aceasta este cutia mea, care începe să devină neîncăpătoare. Aici păstrez eu și bilete de la avion, poze deja printate din vacanțe, orice fel de nimicuri cu care m-am întors de pe undeva.

treasure chest

treasure chest

Felurile în care vă puteți personaliza acest treasure chest sunt infinite, dar dacă vreți niște idei despre cum își aranjează alții biletele de tren de prin călătorii și altele astfel de lucrușoare, vă invit să vă clătiți ochii aici.

***

Să păstrez o combinație din toate lucrurile pe care le-am sugerat mai sus este varianta care pentru mine funcționează cel mai bine de a-mi păstra amintiri din vacanțe și excursii vii. Ideea e să nu las doar telefonul ca principala sursă de amintiri, că altfel le trimit la moarte sigură. Voi folosiți vreuna dintre metodele de mai sus? Aveți cumva și alte sugestii? 😀

Sursă foto 1, 2, 3, 4, arhiva personală

You Might Also Like...

4 Comments

  • Reply
    Cristiana
    1 aprilie 2019 at 10:46 AM

    Si eu tot cam asta fac. Plus, cumpar cate o bufnita (nu vie, inca 🙂 ) pentru colectia mea de bufnite. Si imi place sa imi mai trimit singura vederi, pe care apoi teoretic le adun intr-un fel de jurnal, dar de multe ori uit si le insir pe unde apuc.

    • Reply
      Ioana
      1 aprilie 2019 at 10:05 PM

      Whoaaa ce idee cool, nu m-am gandit niciodata la asta 😀 😀 Eu aveam mai demult un album in care colectionam vederi, dar le cumparam personal de pe unde mergeam, nu mi le trimiteam.

  • Reply
    o femeie
    2 aprilie 2019 at 11:41 AM

    asta cu trimisul singura de vederi imi aduce aminte de Mr. Bean 🙂 – inca nu am facut-o dar avem ceva idei 🙂
    Altfel, la noi sunt 2 tari la care mergem iar si iar. O sa le razui pana fac o gaura in harta :)))))))))))))))

    • Reply
      Ioana
      2 aprilie 2019 at 7:27 PM

      Eu trimit vederi acasa la ai mei uneori, fara sa-i anunt in prealabil. Mi se pare o surpriza foarte dragalasa 😀

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.