cinci femei de tranziție
Educație urbană

Mergeți la piese de teatru cu actori consacrați, they said…

Înainte să locuiesc sau să plănuiesc să locuiesc în București, îi invidiam pe oamenii de aici că stau într-un oraș cu atâtea teatre, atâția actori faini, atâtea piese care se joacă în fiecare zi și unele cu casa închisă! Mi se părea (și încă mi se pare uneori) că Bucureștiul nu vrea să renunțe la imaginea de oraș boem din anii 1900, iar pe mine ideea de teatru fix la asta mă duce cu gândul. Aș fi vrut să fac și eu asta în Manchester, dar nu mă atrăgeau musicalurile care rulau acolo și de alte feluri de teatru nu prea știam. În fine, fast forward to Ianuarie 2019, am ajuns luna asta de două ori la teatru în București, la piesele 8 femei și Cinci femei de tranziție. O dată din proprie inițiativă, a doua oară convinsă de mama.

8 femei

Regia: Andreas Merz-Raykov, Distribuția: Cristina Stoica Ivanciuc, Victoria Cociaş, Diana Roman, Marina Palii, Ioana Calotă, Anca Bejenaru, Raluca Jugănaru Grosu, Laura Anghel

opt femei

Prima piesă pe care am văzut-o se numește 8 femei și s-a jucat la teatrul în care mie îmi este frică să intru (aflat într-o clădire marcată cu o bulină roșie de risc seismic), și anume Nottara. A fost o comedie polițistă savuroasă în care un bărbat estă găsit în casa lui ucis, iar femeile apropiate lui (mama, fiicele, cumnata, soacra, sora și menajera) sunt fiecare suspecte într-un fel sau altul. Cu un schimb spumos de replici, fiecare femeie încearcă să se scuze și să acuze pe altele, încercând să afle în final cine a fost criminala capului casei.

Opt femei şi un cadavru: în preajma Crăciunului membrele unei familii înstărite se pomenesc împreună, izolate, în conacul lor de reşedinţă. Sărbătorile însă nu se pot numi fericite: curând singurul bărbat din casă, respectiv capul familiei este găsit mort în pat cu un cuţit în spate. Cablul telefonic e tăiat, maşina nu mai porneşte, poarta către lumea exterioară nu se poate descuia, iar afară e viscol. Numai doamnele prezente în casă ar putea fi făptaşele. Niciuna dintre ele nu are un alibi, toate au un mobil de crimă şi fiecare ceva de ascuns. De-a lungul acţiunii groteşti, cele opt femei se încurcă din ce în ce mai mult într-o plasă îmbârligată de minciuni şi secrete. (nottara.ro)

Experiența mea personală la această piesă a fost una foarte mișto, am avut norocoul (?!) de a prinde partea de sus a sălii, unde am stat, aproape goală, motiv pentru care la prima pauză m-am putut muta pe cele mai bune scaune și am văzut piesa foarte de aproape. Feelingul e total altul atunci când stai aproape de actori, față de când stai pe ultimele rânduri. Mi-a plăcut foarte mult această piesă, am râs mult, mi-am pus întebări încontinuu încercând să-mi dau seama oare cine-o fi criminala, iar actritele mi s-au părut foarte talentate și intrigante. Preferata mea a fost Ioana Calotă, am râs în hohote la fiecare dintre replicile ei atât de fain gândite și rostite. 🙂

Vă recomand foarte tare această piesă pentru orice seară din timpul săptămânii în care vreți să vă relaxați în absența unui ecran. Mai multe detalii se găsesc pe pagina oficială a teatrului, aici. Deocamdată n-am găsit informații legate de data viitoarelor reprezentații, dar țineți un ochi pe pe această piesă.

***

Cinci femei de tranziție

Regia: Rodica Popescu Bitănescu ; Distribuția Rodica Popescu Bitănescu, Liliana Hodorogea,  Cesonia Postelnicu, Magdalena Cernat, Vivian Alivizache, Iuliana Călinescu                    

(Înainte să trecem mai departe, observați, vă rog, cum ambele piese au în titlu femei. 8 femei, 5 femei… :))) Asta a fost o alegere total neintenționată! )

cinci femei de tranziție

Cinci femei de tranziție, cinci remarcabile actriţe ne descoperă cu har, haz şi sensibilitate, tipologia feminină de ieri, de azi şi de mâine.
Dialoguri simple şi adevărate, conflicte omeneşti, întrebări existenţiale şi destăinuri tulburătoare, ca între prietene, la o şuetă. Un evantai multicolor de stări şi sentimente, într-un party al revelaţiilor.
Taine, frustrări, suferinţe ni se dezvăluie treptat, în timpul unei petreceri prilejuită de ziua de naştere a gazdei, la care un păhărel de pălincă „dezleagă” limbile şi îndeamnă la mărturisiri, unele triste, altele purtând o încărcătură de umor amar. (tnb.ro)

Descriere frumoasă, o actriță cunoscută în capul de afiș, ce poate merge rău, nu?

Oh well, cu ce să încep? 😀

În primul rând, sunt aproape convinsă că două dintre actrițe nici măcar n-au fost cele de pe afișul principal (cele din rândul de jos din poza de mai sus). Nu ar fi o problemă care m-ar supăra prea tare, dar știu că în trecut era o practică destul de cunoscută să pui pe afișe un actor cunoscut, iar în piesa în sine să joace altcineva în locul lui. Că doar nu s-o ridica nimeni din sală să plece pe la minutul 50 când observă că personajul X e interpretat de altcineva, nu? (Am și pățit-o anul trecut la o piesă în care un personaj atrăgea de pe afișe ca fiind jucat de Horațiu Mălăele, dar pe scenă a apărut altcineva în locul lui). În fine, asta să fie cea mai mare problemă.

Mie nu mi-a plăcut această piesă. A fost vorba despre petrecerea unei doamne care invită la ea acasă niște prietene cu care discută tot felul de chestii plictisitoare și lipsite de orice importanță. Politică, NATO, UE, tineri, bătrâni, mâncare, palincă, copii, femeile trec de la o discuție la alta fără să ofere un scop piesei, un punct culminant, ceva care să te țină în priză. M-am plictisit groaznic, iar părerea mi-a fost susținută și de persoane mai în vârstă decât mine cu care-am mers împreună la teatru. Nu înțeleg nici eu de ce se joacă această piesă de atâția ani cu casa închisă, cred că oamenii sunt pur și simplu orbiți de numele și poza unei actrițe cunoscute în rol principal, dar care are niște replici din cale-afară de fade, neamuzante, generatoare de WTF în mintea mea.

Am ajuns acasă și am spus tuturor că în piesă a fost vorba de niște babe proaste care bârfesc și vorbesc lucruri pe care nu le cunosc, fără sens și cu o  imensă superficialitate care SPER să nu caracterizeze generația pe care o reprezintă.

Eu n-am urmărit-o pe Rodica Popescu Bitănescu niciodată, pe nicăieri. O știu, dar nu știu exact de unde. N-am mai văzut-o jucând niciodată, dar am presupus că fiind o actriță cunoscută (și citind descrierea de pe TNB.ro a piesei, care-o face să pară chiar interesantă!), am zis că n-are ce să iasă rău. A avut, am plecat așa de dezamăgită din sală! M-am simțit aproape prostită și luată la mișto cu o piesă mediocră, învelită într-un ambalaj (Rodica Popescu Bitănescu) atractiv. Am făcut și greșeala de a nu citi vreun review înainte – cumva, nu știu de ce, uit întotdeauna că există reviewuri și pentru piesele de teatru. ÎNTOTDEAUNA să căutați review-uri, nu faceți ca mine! 😀

Din păcate nu recomand să vă pierdeți vremea cu Cinci femei de tranziție, dar înainte să luați o decizie puteți citi și alte păreri aici.

PS: Mama a citit niște reviewuri între timp și regretă că m-a bătut la cap să văd această piesă. :))))

Sursă foto 1, 2, 3

You Might Also Like...

14 Comments

  • Reply
    Amalia Popa
    28 ianuarie 2019 at 10:56 AM

    Vai, Ioana! De mult asteptam sa recomand cuiva o piesa de teatru! Mergi la Boeing Boeing la Teatrul Elisabeta. Am ras cu lacrimi. Am mers pentru Tania Popa, Monica Davidescu si speram sa fie si Temisan, dar rolul a fost jucat de Bogdan Stanoevici. Am in plan Dineu cu prosti pentru perioada urmatoare. Hugs!

    • Reply
      Ioana
      28 ianuarie 2019 at 4:46 PM

      Amalia, merci de sugestie, ma uit acum sa vad despre ce este vorba. Am vazut Dineu cu prosti, mi-a placut, ti-o recomand (dar atentie, probabil stii deja ca biletele se dau foarte, foarte repede) 🙂

    • Reply
      Mama Aluniţă
      1 februarie 2019 at 12:44 PM

      Confirm: se rade zdravan la “Boeing Boeing”. E genul de comedie bulevardiera fara nicio pretentie intelectuala, la care razi pentru ca te simti bine si atat. E drept ca noi am vazut-o distributia cu Temisan, dar nu stiu daca asta conta foarte mult. Cel mai spumos ni s-a parut Lucian Ghimisi si apoi, spre surpriza mea, Tania Popa. Pe primul nu il cunosteam deloc, dar a fost fantastic, pe a doua o vazusem fugar la tv si imi lasase o impresie proasta, dar a jucat perfect. Ah, si Maria Buza a fost foarte buna. Restul nu mi-au placut nici unii…

  • Reply
    Miss I.
    28 ianuarie 2019 at 12:54 PM

    Eram sigură-sigură că nu ți-a plăcut ”CInci femei de tranziție” :)) Eu nu am fost tocmai fiindcă am citit review-uri. Mama își dorea să o vadă, am tot vrut să o aduc cândva în București să mergem, însă citind review-uri am zis că n-are rost să pierdem banii și timpul aiurea.
    Mi-am notat-o pe cealalată în schimb, pare că avem gusturi foarte similare și chiar aș mai merge la o piesă de teatru.

    Eu am fost la ”Tectonica sentimentelor” în decembrie pentru a doua oară. Piesa e scrisă de Eric Emmanuel Schmitt și personajul principal e jucat de Ilinca Goia, care mie îmi place. Nu este wow, însă punctează niște aspecte foarte interesante, e jucată bine, are niște faze chiar amuzante (deși nu este comedie) și na, am fost de două ori, deci mi-a plăcut 🙂

    • Reply
      Ioana
      28 ianuarie 2019 at 4:47 PM

      De mult caut o piesa care sa ma impresioneze atat de mult incat sa vreau sa o vad de mai multe ori. Mi-o trec obligatiriu in agenda 😀

  • Reply
    Steluta
    28 ianuarie 2019 at 2:19 PM

    Draga mea,
    Imi pare rau ca nu ti-a placut piesa Cinci femei de tranzitie; eu am vazut-o acum 4 ani si mi-a placut tare mult. Mi s-a parut chiar amuzanta pe alocuri si mi-a lasat impresia ciocnirii faine a 5 temperamente diferite cu opinii interesante pe subiecte diverse. Am ales piesa, atunci, la intamplare si nici nu am citit review-uri, cu toate acestea nu am plecat dezamagita deloc.
    Referitor la Tectonica sentimentelor, este o piesa faina – o recomand daca mai ai chef de teatru – si cred ca inca se joaca la TNB – deci fara cladiri cu risc seismic ;).

    • Reply
      Ioana
      28 ianuarie 2019 at 4:48 PM

      Ce interesant, vezi? Fiecare are viziunea lui asupra unei piese/carti/film. Ma bucur ca ti-a placut piesa aceasta si multumesc si de recomandare, acum ca ai scris si tu si Ioana despre ea, cu siguranta vreau s-o vad! 😀

  • Reply
    o femeie
    29 ianuarie 2019 at 10:47 AM

    Nu am fost de mult timp la teatru (altele decat de copii, motive evidente 😀 ) dar tin minte ca era practica des intalnita sa lanseze piesa cu un nume mare si apoi sa il inlocuiasca la unele reprezentari – actorii batrani nu fac fatza la 3-5 reprezentari pe saptamana. Si asta nu mi se parea grav, ca nu aveam asteptari, eu fata de provincie ma bucuram de orice, mai ales ca la unele spectacole nu aveam bani de bilet si ziceam ca sunt studenta, scoteam acshentul moldovenesc si dadeam 5 lei la intrare ….Asa am descoperit pe Claudiu Bleont (acum 20 ani nu era inca actor consacrat), pe Chirila, etc,. In tinereturi mergeam la teatru /filme pt cate un actor, fara review-uri (hahaha, nu aveam de unde citi, nici multi prieteni in Bucuresti), fara mari asteptari dar asa am vazut cateva memorabile (si unele de unde am iesit la pauza ), la altele plecat si mai indragostita de actorul pt care mersesem (Ada Milea), la unele piese am fost de 2 ori stiind ca actorii aia sunt in varsta (am fost pt Beligan, Dinica, Vasile Murariu, dar nu ma asteptam primul din ei sa plece dintre noi Dinica) – eram la coada la bilete sambata dimineatza, cu o ora inainte de deschidere (deschideau la 9, eu eram la 8 acolo, si luam bilete si pt colegii de munca – hahaha), am intrat ad hoc la o piesa (iesisem cu o prietena, sambata seara, voiam sa mergem sa dansam pe undeva si in final am nimerit la un recital Caramitru si Johnny Raducanu – nu era planificata seara de poezie si pian, cred ca Caramitru a organizat ceva ad hoc, afis pus repede, bilete nevandute toate, o sala secundara de la TNB ce arata in reparatie, dar cu siguranta o seara memorabila pt mine, ca uite, imi aduc aminte si dupa 16-17 ani, desi cred ca dupa aia am nimerit si un club de dansat 😀 😀 )

    • Reply
      Ioana
      29 ianuarie 2019 at 3:02 PM

      Ha, ce fain! 😀 Eu n-am asa experienta vasta cu teatrul, dar este in planurile mele sa nu mai merg mai des la cinema decat o fac la teatru. Mie de Claudiu Bleont nu-mi place deloc, iar de Tudor Chirila sunt indragostita, astept sa-l vad in Februarie in piesa “Coada”. Mi-aduc aminte, cand am fost mica am mers cu mama la o piesa de teatru si ea a decis sa plecam la pauza. Ma intreb oare cine-o fi suparat-o asa de rau :)))

    • Reply
      Mama Aluniţă
      1 februarie 2019 at 1:09 PM

      Da, da, ce vremuri glorioase cand plecam de la teatru indragostita de actorul principal! Si impreuna cu el, evident :-)))))

      • Reply
        Ioana
        2 februarie 2019 at 10:16 PM

        Ah, ce boeeeem! <3 :))

  • Reply
    Mama Aluniţă
    1 februarie 2019 at 12:41 PM

    Cred ca fraza ” am avut norocoul (?!) de a prinde partea de sus a sălii, unde am stat, aproape goală” are nevoie de o reformulare… A trebuit sa citesc de doua ori ca sa ma asigur ca nu am inteles gresit, hohotind de ras si fara sa imi pot scoate din minte imaginea ta, aproape goala, pe niste scaune dintr-o sala de teatru :-)))))

  • Reply
    O femeie
    3 februarie 2019 at 1:23 AM

    spectacolele au fost una din marile descoperiri ale mele cand am venit in Bucuresti. In provincie nu aveam parte de asa ceva, nici nu visasem vreodata sa am parte de asa ceva-uri! . Si ieseam f. des!!
    aaa, un alt actor pe care l-am descoperit pe scen, live, si de acolo am ramas cu o admiratie pt el: Marius Manole. Acum 16-17 ani juca roluri marunte, de copil, sau chiar de femeie, dar sa fi fost de piatra si nu puteam sa nu il apreciez!
    Si am mai prins-o jucand pe Olga Tudorache, ea juca f.rar si numai specifice varstei ei, si multe replici mi-au adus lacrimi in ochi.
    Sau tin minte pe Beligan, ca a a uitat replica. Sufleurul se chinuia, a repetat de 2 ori replica, Beligan nu a auzit, de, la aproape 80 ani… si a improvizat!!! realmente a fost mai buna replica improvizata!!

    Mdea. nu am avut ocazia sa plec indragostita de la teatru impreuna cu tot cu actor :)))))))))

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.