lego
Lifestyle

De la ce vârstă nu mai este socially acceptable să te joci cu jucării?

Prietenul meu a primit de la Moș Crăciun un set mare de LEGO, cu polițiști, mașini, scutere și niște clădiri. Ne jucăm de câteva zile de nu știm cum ne cheamă, spargem case, ducem hoți la închisoare, avem chiar și înghețate și hot-dogi, ce mai, nu vreți să știți ce-i la noi în living!

Eu am descoperit zilele astea în LEGO o metodă extraordinară de relaxare (apropo de ce povesteam în articolul ăsta cu oboseala și cum scăpăm de ea). După niște zile nu stresante, dar pline la muncă, am venit acasă, m-am trântit pe jos în sufragerie și m-am jucat cu mașinuțele și omuleții LEGO ca un copil. E o întreagă lume acolo, noi avem doar o mică parte, dar pentru adevărații pasionați există zeci de mii de idei de construcții și scenarii. Mamă, ce distracție trebuie să fie pentru copii! 😀

Noi avem scenariu cu un oraș.

Idei de jocuri am găsit pe Youtube, am pus un filmuleț mai jos. Eu sunt un hoț care ajunge în fața unei case și bate la ușă. Am uitat să zic că înainte de asta am construit din piese o casă și o secție de poliție. Uh, nu răspunde nimeni, ia să folosesc o cheie mai specială! Și scot o rangă, deschid ușa, muahaha, intru în casă și găsesc o femeie acolo. Ajutooor, ajutooor, strigă femeia în timp ce eu răpesc un frigider și fug cu el pe stradă.

Tot mai repede, că deodată am auzit o sirenă, deja tot orașul e în alertă. Alex e un inspector din secția de poliție care primește un telefon, trimite un coleg cu elicopterul să mă caute (în timpul ăsta eu fug și mă ascund), vine după mine cu mașina, nino nino și tot așa. Să nu ziceți c-am înnebunit, că suntem foarte senini la cap (și chiar foarte relaxați acum)! 😀

Noi suntem adulți și nu ne mai jucăm.

Ne place să stăm cu mușchii cocoșați și să scrollăm pe Facebook după știri despre oameni de care nu ne pasă. Sau să ne uităm la Netflix sau pe net, deci cam tot timpul cu capul conectat la un ecran luminat. Momentele in care facem activități care nu implică ecrane sunt tot mai puține, așa că eu, personal, fac eforturi mari în sensul ăsta. Am noroc că și mie și lui Alex ne place să facem puzzle-uri, să citim, să ne jucăm, să gătim, și de regulă încercăm să găsim cât mai multe activități care să ne relaxeze. Dar nu ne invidiați prea rău, că nu reșim întotdeauna să practice what we preach – și noi suntem conectați la telefoane aproape 24/7. Din păcate!

Jocul cu jucării de copii e o treabă nouă pentru noi. Probabil cei ce aveți copii ați fost la fel ca noi, ați descoperit efectul terapeutic abia după ce ați început să vă jucați cu ăia mici. Noi am vrut să începem mai repede și asta a fost o idee genială! Ne jucăm, asamblăm LEGO, ne distrăm și chiar facem un bonding foarte distractiv în doi. Acum am trecut la partea în care am dezasamblat toate mașinuțele, autobuzul, oamenii, hotelurile, standurile de înghețată și construim alte chestii din ele, după capul nostru.

Cumpărați-vă jucării interesante, creative chiar dacă aveți mai mult de 10 ani și jucați-vă, fraților!

Nu-i neapărat nevoie de LEGO, eu nu fac reclamă lor acum, fac reclamă doar râsului și bunei dispoziții. Dacă sunteți fete de vârsta mea și căutați cadouri pentru un iubit, LEGO Technic are niște mașinuțe de cazi pe spate (pont: site-ul ăsta ce l-am linkuit și magazinele Auchan au cele mai bune prețuri la LEGO, mi-a spus în cască un fost coleg de mult timp înnebunit de lego). Eu nu cred că există băieți cărora nu le-ar plăcea. Preferatele mele sunt LEGO City .

lego

Mie relaxarea și jocul îmi aduc foarte multe idei bune (odată, vara trecută, după ce-am luat prânzul pe o bancă în Herăstrău m-am întors la birou și-am scris 3 articole pentru blog! :)) ) și mă fac să am o stare super faină. Mă fac să fiu energică așa cum sunt eu de obicei și-mi aduc înapoi veselia pe care poate a supt-o din mine un coleg prost, un metrou sau o comunistă de la vreun ghișeu. Am testat chestia asta pe propria piele și de-aia am învățat acum (și mi s-a întărit ideea și mai mult la workshopul Cristinei de Life Design, care se reia în 9 Februarie) cât de important este să fac doar lucruri mă fac fericită și împlinită și să fiu foarte egoistă în sensul ăsta.

Viața mea și activitățile din ea sunt în mâinile mele, eu le modelez, nu e chiar ok să mă plâng că viața-i grea și plicticoasă în timp ce stau pe o canapea și butonez un telefon. Ajută foarte mult că am lângă mine un om care gândește la fel.

Sper ca setul ăsta de LEGO să fie doar începutul unei frumoase obsesii la noi în casă! Vă țin la curent cu situația unghiilor mele și a degetelor de la picioare, if you know what I mean. :))

Sursă foto 1, 2

You Might Also Like...

6 Comments

  • Reply
    ianca
    25 ianuarie 2019 at 5:42 PM

    Doamne Ioana, ce energie mi-ai adus cu articolul asta, parca acuma m-as apuca si eu de Lego!! Sa stii ca chiar voi incerca. 🙂 Momentan ma joc doar board games din cand in cand cu prietenii, dar nu am nimic “fun” de facut, cred. :))

    • Reply
      Ioana
      27 ianuarie 2019 at 11:47 AM

      Na hello, si boardgame-urile ce au? Si eu si prietenii mei jucam intr-o veselie Catan, Saboteor, si inca vreo 2 :)))
      N-o sa-ti para rau daca te dai pe lego, iti promit

  • Reply
    Miss I.
    27 ianuarie 2019 at 1:04 PM

    Vai, eu înainte să fiu cu prietenul meu, nu mai știam deloc să mă joc. Nu știu, cumva ceva îmi indusese senzația că oamenii mari nu se joacă, mă gândeam că pierd o grămadă de timp pentru niște chestii care erau, nu-i așa?, de copii.
    El în schimb pasionat de jocuri, o parte de gen video-games, o parte… orice altceva. Așa că, încet-încet, a scos copilul din mine și îmi dau seama că oamenii ar fi mult mai buni dacă s-ar juca mai mult. Pe calculator ne jucăm diverse joculețe video de genul escape the room (astea îmi plac și în real-life), point&click adventures, co-op games (am jucat unul super simpatic și cu o grafică așa frumoasă, fairy-tale like, se cheamă Unravel 2). Ne plac și boardgame-urile (eu nu pot Catan, though, se juca în grupul meu din facultate, iar pe mine nu m-a prins deloc, nu știu de ce), iar când ne vedem cu prietenii ne jucăm Jackbox Party. My guilty pleasure though, din postura de persoană care n-a dat vreodată cu racheta în mingea de tenis, dar care se uită cu mare interes la sportul ăsta, este Grand Slam Tennis pe consolă Wii. Chiar îmi pare rău că au cam murit genul ăsta de jocuri, eu mă distrez :))

    Whoah, Ioana, până să-ți scriu aveam senzația că eu nu preaaa mă joc Acum îmi dau seama că mă mișc destul de bine de fapt. E frumos să te joci 😀

    • Reply
      Ioana
      27 ianuarie 2019 at 1:15 PM

      Maaai, am uitaaaat, si eu ma jucam tenis pe Wii. Eram chiar buna :))))
      Ia sa caut si eu Jackbox party, n-am auzit de el. 😀 Ai auzit de Scotland Yard sau La misto? Sunt boardgame-uri foarte faine, cred ca ti-ar placea!

  • Reply
    unblogcolorat
    30 ianuarie 2019 at 5:24 PM

    Uh, stai ca mai e putin si cumparam si noi lego, sa mai creasca putin fetita. Abia astept sa ma joc cu ea 🙂

    • Reply
      Ioana
      31 ianuarie 2019 at 3:34 PM

      Daaaaa, obligatoriu! Incepeti cu LEGO Duplo si apoi cu piesele mai mici, cele clasice. Am citit pe net ca piesele mici intra se imbina cu lego duplo cumva, deci daca ai si mari si mici le poti folosi pe toate deodata. Cate de tare 😀

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.