De la ce vârstă nu mai este socially acceptable să te joci cu jucării?

Prietenul meu a primit de la Moș Crăciun un set mare de LEGO, cu polițiști, mașini, scutere și niște clădiri. Ne jucăm de câteva zile de nu știm cum ne cheamă, spargem case, ducem hoți la închisoare, avem chiar și înghețate și hot-dogi, ce mai, nu vreți să știți ce-i la noi în living!

Eu am descoperit zilele astea în LEGO o metodă extraordinară de relaxare (apropo de ce povesteam în articolul ăsta cu oboseala și cum scăpăm de ea). După niște zile nu stresante, dar pline la muncă, am venit acasă, m-am trântit pe jos în sufragerie și m-am jucat cu mașinuțele și omuleții LEGO ca un copil. E o întreagă lume acolo, noi avem doar o mică parte, dar pentru adevărații pasionați există zeci de mii de idei de construcții și scenarii. Mamă, ce distracție trebuie să fie pentru copii! 😀

Noi avem scenariu cu un oraș.

Idei de jocuri am găsit pe Youtube, am pus un filmuleț mai jos. Eu sunt un hoț care ajunge în fața unei case și bate la ușă. Am uitat să zic că înainte de asta am construit din piese o casă și o secție de poliție. Uh, nu răspunde nimeni, ia să folosesc o cheie mai specială! Și scot o rangă, deschid ușa, muahaha, intru în casă și găsesc o femeie acolo. Ajutooor, ajutooor, strigă femeia în timp ce eu răpesc un frigider și fug cu el pe stradă.

Tot mai repede, că deodată am auzit o sirenă, deja tot orașul e în alertă. Alex e un inspector din secția de poliție care primește un telefon, trimite un coleg cu elicopterul să mă caute (în timpul ăsta eu fug și mă ascund), vine după mine cu mașina, nino nino și tot așa. Să nu ziceți c-am înnebunit, că suntem foarte senini la cap (și chiar foarte relaxați acum)! 😀

Noi suntem adulți și nu ne mai jucăm.

Ne place să stăm cu mușchii cocoșați și să scrollăm pe Facebook după știri despre oameni de care nu ne pasă. Sau să ne uităm la Netflix sau pe net, deci cam tot timpul cu capul conectat la un ecran luminat. Momentele in care facem activități care nu implică ecrane sunt tot mai puține, așa că eu, personal, fac eforturi mari în sensul ăsta. Am noroc că și mie și lui Alex ne place să facem puzzle-uri, să citim, să ne jucăm, să gătim, și de regulă încercăm să găsim cât mai multe activități care să ne relaxeze. Dar nu ne invidiați prea rău, că nu reșim întotdeauna să practice what we preach – și noi suntem conectați la telefoane aproape 24/7. Din păcate!

Jocul cu jucării de copii e o treabă nouă pentru noi. Probabil cei ce aveți copii ați fost la fel ca noi, ați descoperit efectul terapeutic abia după ce ați început să vă jucați cu ăia mici. Noi am vrut să începem mai repede și asta a fost o idee genială! Ne jucăm, asamblăm LEGO, ne distrăm și chiar facem un bonding foarte distractiv în doi. Acum am trecut la partea în care am dezasamblat toate mașinuțele, autobuzul, oamenii, hotelurile, standurile de înghețată și construim alte chestii din ele, după capul nostru.

Cumpărați-vă jucării interesante, creative chiar dacă aveți mai mult de 10 ani și jucați-vă, fraților!

Nu-i neapărat nevoie de LEGO, eu nu fac reclamă lor acum, fac reclamă doar râsului și bunei dispoziții. Dacă sunteți fete de vârsta mea și căutați cadouri pentru un iubit, LEGO Technic are niște mașinuțe de cazi pe spate (pont: site-ul ăsta ce l-am linkuit și magazinele Auchan au cele mai bune prețuri la LEGO, mi-a spus în cască un fost coleg de mult timp înnebunit de lego). Eu nu cred că există băieți cărora nu le-ar plăcea. Preferatele mele sunt LEGO City .

Mie relaxarea și jocul îmi aduc foarte multe idei bune (odată, vara trecută, după ce-am luat prânzul pe o bancă în Herăstrău m-am întors la birou și-am scris 3 articole pentru blog! :)) ) și mă fac să am o stare super faină. Mă fac să fiu energică așa cum sunt eu de obicei și-mi aduc înapoi veselia pe care poate a supt-o din mine un coleg prost, un metrou sau o comunistă de la vreun ghișeu. Am testat chestia asta pe propria piele și de-aia am învățat acum (și mi s-a întărit ideea și mai mult la workshopul Cristinei de Life Design, care se reia în 9 Februarie) cât de important este să fac doar lucruri mă fac fericită și împlinită și să fiu foarte egoistă în sensul ăsta.

Viața mea și activitățile din ea sunt în mâinile mele, eu le modelez, nu e chiar ok să mă plâng că viața-i grea și plicticoasă în timp ce stau pe o canapea și butonez un telefon. Ajută foarte mult că am lângă mine un om care gândește la fel.

Sper ca setul ăsta de LEGO să fie doar începutul unei frumoase obsesii la noi în casă! Vă țin la curent cu situația unghiilor mele și a degetelor de la picioare, if you know what I mean. :))

Sursă foto 1, 2