Despre noi începuturi

Îmi plac începuturile, la fel cum îmi plac și zilele de luni și lunile ianuarie. Mi se pare că aduc întotdeauna ceva nou, ceva la care nu mă aștept, ceva interesant. Nu că n-ar putea să se întâmple lucruri nașpa în zilele de luni sau că începuturile n-ar putea aduce lucruri rele, doar că prefer să nu mă gândesc la ce poate merge rău. Nu fac eforturi, pur și simplu capul meu e setat în așa fel încât așteaptă noile începuturi și incertitudinile cu entuziasm și nu cu frică.

Urmează să încep peste câteva zile un nou loc de muncă (ăsta, da 😀 ), destul de diferit față de precedentul, la care am venit azi dimineață pentru ultima dată, iar această diferență între cele două poziții aduce un uriaș factor de incertitudine în viața mea.

Cu toate astea, n-am niciun sentiment de teamă sau emoție că n-o să-mi placă sau că n-o să mă descurc. Am avut o perioadă în care simt că am fost destul de puțin stimulată la locul de muncă, așa că mă simt în momentul ăsta ca un burete care abia așteaptă să intre sub apă să absoarbă toate noile informații și cunoștințe. Sunt foarte entuziasmată, chiar n-am cum să am emoții negative. Evident, în ceea ce privește colegii (nu-i știu pe cei noi, nu știu la ce să mă aștept), cu siguranță ajută foarte mult și gândul că plec cu un gust ușor amar de la fostul loc de muncă și cumva mă gândesc că mai rău n-are cum să fie. :)) Eh, glumesc.

Orice nou loc de muncă pe care l-am avut mi-a schimbat viața într-un fel sau altul. Prima dată m-am angajat în Anglia după ce-am terminat facultatea, la o firmă de proiectare de structuri unde am întâlnit un nivel super profi de muncă, ce mi-a setat un standard pe care l-am pretins de atunci înainte la orice angajator la care m-am dus la interviuri. Am văzut cum trebuie să fie un manager, cum trebuie să se comporte, așa că am plecat cât de repede am putut din locurile neprofesioniste sau care nu erau așa cum știu eu că trebuie să fie un loc de muncă. Am rămas întotdeauna acolo unde am simțit că m-am conectat on a mental level cu managerii sau oamenii de HR cu care m-am intersectat. Foarte, foarte faină și utilă pentru viața mea a fost experiența de 2 ani în piața muncii din Anglia.

După ce m-am mutat în România mi-am schimbat și nu prea locul de muncă, în sensul că m-am transferat la biroul din România al aceleiasi firme la care lucram în UK. A fost fain, că n-am simțit tranziția aproape deloc.

Pur și simplu făceam aproape aceleași chestii ca în Anglia, cu exepția faptului că aveam alți colegi – cu care nu m-am înțeles la fel de bine precum cu cei din Anglia, chestie care m-a afectat mult, acesta fiind de altfel unul dintre motivele pentru care am plecat – și a faptului că după ora 5 mă vedeam face to face cu iubitul meu, și nu pe FaceTime ca până atunci. Plus o serie de alte întâmplări favorabile mie, care-mi ocupă viața și timpul liber într-un mod mai interesant decât în UK. A fost o super ocazie pentru mine și o trecere destul de smooth între cariera mea din UK și cea din România și pentru asta aș vrea să-i fiu locului de muncă din care plec astăzi cumva recunoscătoare.

Un an mai târziu, știu și mai bine ce-mi doresc, ce-mi place și cât de mult valorează capul meu, așa că am plecat cu drag și interes spre un alt loc de muncă. Oricât de optimistă sunt, realistic vorbind n-am de unde să știu acum cum va fi și cât mă va împlini. Oricum nici nu mă ajută la nimic să mă gândesc la asta – future me will deal with that. Cel mai mult îmi doresc să nu-mi pierd interesul, tocmai pentru că știu în ce hal pot muta munții atunci când sunt motivată. Evident, știu și ce putoare pot deveni atunci când nu-mi mai pasă și când încep să muncesc ca un roboțel care face lucruri automate fără să gândească sau să-și dea interesul.

În anul 2019 îmi doresc să învăț foarte multe lucruri, atât la locul de muncă cât și în particular. Vreau să fac un curs de limba suedeză (sau orice altă limbă scandinavă, de fapt) pentru că-mi place mult partea aia de Europa. Desi n-am vizitat-o deloc. Evident, vreau s-o și vizitez, cum altfel aș putea să-mi pregătesc mutarea acolo la 60 de ani dacă n-am văzut-o deloc până acum? 😛

Eu îmi schimb locul de muncă, ambele mele prietene cele mai bune din Anglia sunt în plin proces de schimbare a locului de muncă, Miruna are un nou loc de muncă, mamă, ăsta e anul nostru, fetelor! 😀 Să ne fie cu folos tuturor, să facem bani gârlă, să avem colegi mișto și să ajungem toate/toți la luxul ăla de a face doar lucruri care ne bucură la nivel micro. Mamă cât de entuziasmată sunt, v-am zis că-mi plac începuturile! 😀

Dacă articolul meu de astăzi v-a amintit de niște lucruri interesante de povestit despre locurile voastre de muncă (din trecut sau actuale), mi-ar plăcea mult să le citesc! 😀

Sursă foto 1, 2