Blogul este cartea mea de vizită
-Spune-mi un lucru despre tine pe care nu l-ai trecut aici, în CV-ul, îmi zice în timp ce se uită peste niște foi printate, cu performanțele mele profesionale. Urăsc CV-urile, deși am unul foarte bun. Până nu devin omul care reușește să convingă omenirea că CV-urile sunt oldschool și plictisitoare și că avem nevoie de altceva mai digitalizat, tre’ să mă adaptez, că altfel rămân acasă și-mi plătesc facturile cu articole pe blog. Despre Enel sau Orange, cum ar fi?! 😀
-Ăăă, scriu pe un blog, zic în secunda unu și regret în secunda doi. Un pic mă bucur în sinea mea, că-mi plac oamenii care vor să afle lucruri despre omul Ioana, nu doar despre angajatul Ioana. Dar tot am regretat în secunda doi, pentru că n-am vrut niciodată să știe oamenii de la un curent sau potențial loc de muncă despre blogul meu. Deși dacă-mi scrie cineva numele pe Google ar trebui să-i ia maxim 1 minut până să găsească Back to Romania, și asta doar pentru că numele blogului nu coincide cu numele meu, că altfel ar fi fost la primul click. (Dar nu mi-a fost teamă c-o să-mi facă vreun recrutor un research pe Google, că mi-am dat seama la un alt interviu mai demult că unii din ei nici CV-urile nu le citesc, d-apoi să caute informații extra, lol!). Nu mi-e rușine de nimic din ce scriu, doar că de regulă la locul de muncă nu ți-e chiar toată lumea prieten, iar dacă vreodată cineva citește la mine/tine ceva ce nu ii place, dacă are ocazia să ia ceva personal, o să facă asta în secunda 2. Chiar dacă nu va fi cazul, că știm cu toții că lumea mea nu s-a învârtit vreodată în jurul vreunul coleg. Voiam să evit o potențială situație penibilă în care eu n-o să vreau să mă cenzurez la un moment dat daca voi avea ocazia să scriu despre ceva care are cea mai mică legătură cu locul de muncă sau despre o idee care mi-a venit în urma unei întâmplări la muncă. În fineee! Better safe than sorry! 😀
Overthinking much?
Și-apoi am zis Gata, frate. Once you’re out, you’re out! Blogul este cartea mea de vizită și ceea ce CV-ul n-o să fie niciodată. Dacă o să ajungă vreodată vreun angajator viitor sau din trecut să citească blogul meu, să fie fericit că are (sau trist că nu mai are) la dispoziție frumosul meu cap câteva ore pe zi în folosul lui. Că am valori pe care mi le știu și pe care orice business ar trebui să fie mândru dacă are un angajat care să tragă pentru ele. Și că aici pe blog poate să mi le afle mai rapid decât din gura mea. Nu-i sigur c-o să mai menționez intenționat la interviuri despre blogul meu 😀 , dar nici n-am cea mai mică intenție de a-l ascunde sau de a-l schimba de frica sau jena cuiva.
Blogul meu este casa mea, copilul meu, cartea mea de vizită, unul dintre proiectele preferate ale vieții mele și voi scrie întotdeauna pe el
CE
VREAU
EU
fără jenă sau reținere și cu o mândrie bună și constructivă. Așa cum vă rog să fie întotdeauna și feedbackurile voastre! 😀
Comments 15
Andreea Chiuaru
dec. 4, 2018Best part cand lucrezi in online, blogul e de multe ori chiar pus ca experienta. Am luat multe internship-uri si job-uri entry (inclusiv colaborari) pentru ca oamenii care mi-au luat interviu au intrat pe blog si le-a placut ce au gasit acolo. Iar pe mine chiar m-a ajutat sa invatat de una singura basic seo, lizibilitate si facebook, ca mai apoi sa aplic la job. Iar acum am intors roata: ce invat la blog e numai bun de aplicat pe blog.
Ioana
dec. 4, 2018Te cred! E foarte fain ca ti s-au aliniat asa planetele si ca oamenii de la munca fac parte din lumea asta 😀
Ingrid
dec. 4, 2018Blogul tău e tare fain, asa ca.. sa nu-ți fie rusine cu el.
Ioana
dec. 4, 2018Nuu, nu, nu e vorba sa-mi fie rusine cu el! 😀
Miss I.
dec. 4, 2018Eu de curând am scris un articol nu foarte prietenos, inspirată de o colegă de la job. Și știu că-mi citește blogul, findcă m-a adăugat pe Facebook de ceva vreme, însă mi-am asumat și tot am scris textul ăla. E exact cum ai zis tu, nu vrei să te cenzurezi, mai ales când sunt lucruri pe care le spui cu bun simț, care sunt în concordanță cu valorile tale și-așa mai departe. Dar nu merită să-ți ții blogul ascuns, când ai atâtea lucruri faine aici. Plus că lumea e ATÂTAAAA de mică încât oricum îl vor descoperi 😀
Tocmai mi-am amintit că la ultimul interviu pentru primul meu job, am primit și eu o întrebare asemănătoare, să-i spun ce-mi place să fac în afara jobului și ceva ce n-am vorbit până acum. I-am zis de blog și m-a întrebat dacă îi pot spune ceva ce am scris de curând. Tocmai scrisesem despre cum nu-mi place că oamenii se îmbracă în blugi când vin la balet/operă și m-am gândit de trei ori înainte să zic. Totuși, interviul mersese bine în rest, așa că… I jumped. Și-a fost bine, am continuat discuția mai relaxat un pic și, contrar așteptărilor mele, la final mi-a zis direct că am luat jobul.
În fine, long story short: nu-l ține ascuns, că-i frumos tare <3
Ioana
dec. 4, 2018Whoa, niciodata n-am primit un raspuns la un interviu atat de repede! :))
Miss I.
dec. 5, 2018Nici eu n-am mai primit de atunci și nici atunci nu pot spune că mi s-a părut super profi :)) Omul era un pic mai dintr-o bucată, am aflat ulterior, dar pentru mine măcar s-a terminat bine :))
Nici eu nu știu cine e Lorena Lupu, apropo de discuția de mai jos :))
ianca
dec. 4, 2018Preach, girl! 🙂 Si mie mi s-a mai intamplat sa ma preocup de lumea care citeste ce mai scriu, mai ales ca in unele cazuri (putine, dar no) pot fi foarte critica…dar e ok. Eu ma bucur sa regasesc un blog autentic, dar fara s-o dea in alde… pot, pot? Lorena Lupu sau lucruri extreme, pastrand un limbaj sincer, totodata real.
Ioana
dec. 4, 2018Stai, ce-am pierdut? Cine este Lorena Lupu? :O
ianca
dec. 5, 2018N-ai pierdut nimic. :)))))
Amy
dec. 19, 2018La mine in familie nu stiu multe persoane blogul meu. Am vrut sa fiu un coltisor in care sa pot scrie orice, dar despre care sa nu stie toti. Nu mi-am trecut pe Facebook ca sunt blogger la „HappyAmy”, de fapt, nu scrie nimic, pentru ca nu am trecut nici liceu, facultate, job, oras, etc.
Nu mi-e rusine cu blogul meu si nici cu ceea ce scriu acolo, ba din contra, il consider un proiect de care sunt mandra si chiar am investit in el, atat timp cat si bani, pentru a arata asa cum eu mi-am dorit. Vreau sa ramana in continuare unul din „secretele” mele, in sensul ca nu mi-as dori ca apropiatii sa-l citeasca. Desi mi s-a intamplat, din cauza Facebook-ului care a oferit sugestii, sa ma trezesc cu o ruda si cu o fosta colega de liceu dand like paginii blogului. 🙂
Ioana
dec. 19, 2018La mine a fost ciudat la inceput, dar stiam ca vor afla la un moment dat, asa ca nu prea aveam de gand sa-l tin ascuns. Celor apropiati le-am spus eu (daca suntem apropiati am zis ca ar fi ciudat sa afle de altundeva), iar de ceilalti, fosti colegi, prieteni departati, nu prea mi-a pasat, vor afla cand vor afla si aia e. Toata lumea apropiata mie, inclusiv familie, verisori apropiati de varsta mea, care a aflat de blog a fost foarte supportive (caut un cuvant in romana si nu gasesc :)) )
Despre noi începuturi • Back to Romania
ian. 18, 2019[…] să încep peste câteva zile un nou loc de muncă (ăsta, da 😀 ), destul de diferit față de precedentul, la care am venit azi dimineață pentru ultima […]
Experiența mea cu interviurile de angajare în UK vs. cu cele din România
mart. 25, 2019[…] mea manageră va fi managera mea atunci când mi-a spus la interviu să lăsăm CV-ul deoparte și să-i spun lucruri interesante despre mine. Oh yeaaaaa! 😀 […]
Blogging ca al doilea job • Back to Romania
feb. 21, 2020[…] și 5 articole pe săptămână. După care m-am plictisit de stat degeaba și am decis să plec altundeva unde să învăț mai mult și să mă dezvolt în continuare. Cumva, mi-am dat seama oricât de […]