editura trei
Carte

Una caldă și-una rece de la Editura TREI

”Ghici cine moare primul” de M.J. Arlidge, apărută în 2015 la editura TREI, a urcat de la primele capitole în topul cărților mele preferate de anul acesta.

Unul traieste, celalalt moare. E singura solutie.
Doi ostatici. Un singur glont. Doar unul va supravietui. Sunt suflete-pereche. Vor sa-si petreaca restul vietii impreuna. Insa cand se trezesc singuri si dezorientati intr-un subsol parasit, groaza ii copleseste.
Nu au la dispozitie decat o arma incarcata cu un singur glont si insotita de urmatorul mesaj: „Cand unul dintre voi il va ucide pe celalalt, supravietuitorul va fi liber“.
Cine a putut concepe un astfel de scenariu sinistru, in care victimele insesi comit crima?
Torturati de spaima, disperare, sete si inanitie, pentru ostatici nu exista decat o singura cale de a pune capat acestui supliciu: unul dintre ei trebuie sa moara.

(descrierea de pe coperta din spate)

Este un roman polițist foarte inteligent, cu multe răsturnări de situație pe care nu le vezi venind. A fost publicată sub titlul original Eeny Meeny, care vine de la eeny meeny miny moe, varianta în engleză a lui ala, bala, portocala. Mamă, cum se potrivește titlul ăsta! 😀 Helen, o polițistă din Londra, conduce alături de colegii ei o investigație prin care încearcă să descopere cine este acest criminal în serie care are o metodă atât de bolnavă de a-și omorî victimele: le închide fără apă și mâncare, doar cu un pistol, într-un loc de unde nu pot evada. Îl eliberează doar pe cel care se hotărăște să-l omoare pe celălalt ”coleg” de suferință.

După câteva zile ostaticii devin disperați, nu mai gândesc clar, ajung să facă niște lucruri inimaginabil de scârboase în încercarea de a mânca ceva și ajung într-un final să se omoare. Chiar dacă în viața reală ei erau foarte apropiați.

De ce se repetă această crimă? De ce tot reia criminalul planul, cu alți și alți oameni? De ce sunt întotdeauna doi ostatici? De ce vrea criminalul/criminala să omoare acei oameni? Contează care dintre cei doi moare? Sunt multe întrebări care se dezvoltă pe baza acestui roman, iar eu nu i-am aflat încă toate răspunsurile. Pentru mine asta e genul acela de carte pe care vreau și nu vreau totodată s-o termin. 😀

Este foarte bine scrisă, nu m-am plictisit nicio secundă citind-o și este una dintre nu multele cărți pe care am lăsat-o cu greu jos din mână. Partea bună e că mai sunt două cărți care vin cumva în continuarea acestei povești, Ghici care-i mincinosul și Casa Păpușilor, tot la editura TREI publicate. La cum m-a prins prima, abia aștept să le citesc și pe celelalte!

editura trei

***

”Oamenii fericiți citesc și beau cafea”, apărută în 2016 la aceeași editura TREI, a fost mult sub așteptările mele. Sunt supărată pe autoare că a irosit așa titlu frumos pe o poveste așa mediocră. Mi s-a părut o carte puerilă, scrisă cu un limbaj de 15-16 ani și cu o poveste destul de previzibilă. Am făcut rolling eyes de câteva ori în timp ce-o citeam. Cu toate astea, ar putea exista o scuză: nu sunt 100% sigură dacă povestea e proastă saaaaau traducerea în română e de vină. Am citit și The fault in our stars în românește la un moment dat și-am trântit-o de un perete pe la jumătate, nu mai puteam cu traducerea atât de slăbuță. Rețineți, vă rog, că dialogurile din varianta engleză le știam pe derost. Revenind:

A plecat din Paris sa se uite pe sine. Dragostea pe care o va intalni va schimba totul.
Povestea lui Diane incepe in mod brutal cu moartea sotului si a fetitei sale, eveniment care o arunca in cea mai cumplita depresie. Totul se opreste in loc, in afara de inima ei, care continua sa bata. Cu incapatanare. Dureros. Zadarnic.
Cand cel mai bun prieten si asociat in mica afacere cu o cafenea literara la Paris, Felix, ii propune o calatorie ca inceput pentru o noua viata, Diane alege sa indeplineasca o mai veche dorinta a fostului ei sot si se refugiaza departe de lume, intr-o mica asezare din Irlanda.
O intalnire neasteptata cu un barbat taciturn o face pe Diane sa vada din nou lumea cu incredere si cu forta regasita.

(descrierea de pe coperta din spate)

Am văzut cartea asta peste tot. Pe bloguri, în cafenele, toată lumea părea să știe de ea. Am zis că dacă are așa titlu frumos, sigur și conținutul e pe măsură, doar altfel de ce-ar băga-o toată lumea în seamă? Am citit-o destul de repede pentru că e scurtă, ușurică, bună de luat la plajă. Am vrut tot timpul să văd ce se întâmplă mai departe, ce mai face Diane, cum se mai înțelege cu băiatul ăsta pe care-l cunoaște, ce prostii mai zice, însă nu mi-a transmis nicio emoție de vreun fel, deși aveam așa așteptări mari de la ea.

Am citit mai multe păreri online despre această carte și nu-i toată lumea de acord cu mine, așa că dacă ați avut-o și voi în mâini la un moment dat aș fi foarte curioasă să aflu cum vi s-a părut! Eu am închis-o foarte supărată și dezamăgită după ce-am terminat de citit ultima pagină! 🙂

Singura chestie care mi-a plăcut a fost finalul, și asta pentru că în tot clișeul care-a învălui această poveste, sfârșitul m-a surprins. Nu neapărat plăcut, dar cel puțin n-a fost mainstream. 

Nu? 😀

editura trei

Sursă foto 1, 2, 3

You Might Also Like...

17 Comments

  • Reply
    Andreea Chiuaru
    18 octombrie 2018 at 9:22 AM

    Ai ratat “Ghici ce-I in cutie” care e al doilea din serie 🙂 In alta ordine de idei, si mie mi-a placut mult de tot “Ghici cine moare primul”. Volumul urmator, insa, a fost cumva o replica mai slaba. “Casa papusilor” am cumparat-o si a ramas necitita.

    • Reply
      Ioana
      18 octombrie 2018 at 11:06 AM

      N-am stiut de “ghici ce-i in cutie” :O :O

  • Reply
    Mama Aluniță
    18 octombrie 2018 at 9:34 AM

    Dacă îmi aduc bine aminte, Casa păpușilor a fost printre primele cărți la care am făcut corectură. Nu e rea. Dar am lucrat la unele ceva mai bune de la editura asta, daca iti place suspansul. Cand ajung acasa ma uit dupa cateva titluri in calculator si revin.

    • Reply
      Ioana
      18 octombrie 2018 at 11:07 AM

      Daaa, te rog! Uite, deja e al doilea comentariu legat de Casa Papusilor in care imi ziceti ca nu-i prea grozava, deci parca nu mai sunt asa incantata de ea. La naiba, alta cu titlu fain irosit degeaba :))

  • Reply
    Miss I.
    18 octombrie 2018 at 10:40 AM

    Yay, ce bine că ai scris și ai actualizat și rubrica, me happy, mersi! Îmi caut și eu “Ghici cine moare primul”, poate o găsesc pentru Kindle totuși, că nu mai am loc în casă 🙁
    În ce o privește pe cealaltă, se pare că suntem pe aceeași lungime de undă. Și vrei să știi ceva? Cică este și o continuare, însă eu nu cred că am energia să mă apuc de ea, dacă e scrisă la fel :))

    • Reply
      Ioana
      18 octombrie 2018 at 11:11 AM

      Da, nici eu n-as vrea continuarea. Imi place sa cred ca sfarsitul e asa neasteptat, pun pariu ca in a II-a se intampla ceva si se termina fix asa cum te-ai astepta, deeeeeci hai s-o lasam pentru altii :))

      Vezi ca au pe Elefant carti in format ebook, sunt mai ieftine cu 10-15 lei decat cele hardcover. Eu n-am cumparat niciodata, dar as incerca. Vezi ca am terminat Ghici cine moare primul si am editat rubrica din nou :))

      Apropo de neavut loc in casa pentru carti, vii la bookswap, nu? 😀

      • Reply
        Miss I.
        18 octombrie 2018 at 11:35 AM

        Da, am vrut să-mi iau de pe Elefant, problema e că nu-s compatibile cu Kindle-ul, te anunță ei încă de la început de chestia asta. Și e aiurea, că dacă plătesc pentru o carte în format electronic, vreau să nu-mi bat capul cu tool-uri de transformare, care nu se descurcă perfect. Am așa niște cărți primite de la o prietenă și le-am mai transformat, se văd cam prost, dar măcar nu am dat bani pe ele, știi? :))
        Am să caut pe Amazon, fingers crossed!

        Daa, vin, chiar mă gândeam mai devreme că nu cred că am dat mail să vă anunț, o să repar 😀

        • Reply
          Ioana
          18 octombrie 2018 at 12:14 PM

          Ok, nu-i nicio problemă, voiam doar sa avem o evidenta mai aproape de realitate a numarului de participanti 😀 Stii cum e, pe facebook toata lumea da ”going”, pacat nu exista si buton care sa arate cati chiar o să ”show up” :)))

  • Reply
    Mama Aluniţă
    19 octombrie 2018 at 10:50 AM

    Hai ca abia acum am gasit doua minute libere si am deschis fisierul (e drept ca am si uitat de asta ieri ;-). Avem asa, la cartile cu suspans pe care le-am citit de la Trei vrand-nevrand, pt ca lucram la ele:
    – M.J. Arlidge, Casa papusilor – nu am zis ca e rea, am zis doar ca e loc de mai bine…
    – Jessica Knoll, Cea mai norocoasa fata – asta e extraordinara, cred ca orice fata de liceu ar trebui sa o citeasca, e despre relatiile cu baietii, despre cedare, abuz, bullying, regasire, iubire etc. etc. etc.
    – Alison Gaylin, Ce a ramas din mine – idem ca la Casa papusilor, o poveste care te poate tine legata de carte mai multe zile, dar nu e o capodopera;
    – Clare Mackintosh, Te vad – un roman politist bunicel, care m-a facut pe alocuri sa ma uit peste umar, sa vad daca nu ma urmareste cineva…
    – Gin Philips, Jocul supravietuirii – o carticica aparent banala, dar scrisa extraordinar de bine, eu cel putin am recunoscut perfect gandurile personajului care este mama, si mi-a dat si ocazia sa ma gandesc la cazul ingrozitor in care as fi eu intr-o asemenea situatie;
    – Jane Harper, Arsita – un roman politist clasic, scris bine dar cam apasator…
    Si cam atat. Au mai fost unele, dar nu le-as recomanda.
    Sa ma anunti cand scrii despre carti de dragoste, ca si din alea stiu cateva dragute. Ba chiar si la vreo doua erotice am lucrat (recunosc, cu o oarecare dificultate 😉

    • Reply
      Ioana
      19 octombrie 2018 at 1:04 PM

      Hey, eu nu stiu multe despre tine! Cu ce te ocupi de te-ai invartit atat de mult printre carti? Mi-era clar de mult ca ai citit mai mult ca un om normal, se vede dupa nici doua paragrafe citite la tine pe blog! 😀

      Nu prea ma dau in vant dupa carti de dragoste, nu stiu de ce. Am citit multe cand eram adolescenta si cumva le asociez cu perioada aia, nu stiu. Dar nu zic nu, daca mi-ar ajunge vreuna renumita prin maini i-as da o sansa.

      • Reply
        Mama Aluniţă
        19 octombrie 2018 at 3:22 PM

        Asa este, am citit enorm, de la 5 si pana spre 40 de ani, cand s-a nascut Luna. Avem vreo mie cinci sute de carti in casa… Apoi am rarit foarte tare ritmul lecturilor, apoi am dat-o, inerent, pe carti pentru copii, iar acum vreo doi ani am inceput sa colaborez cu editura Trei la corectura si redactare. Acum lucrez si cu alte edituri, fac si traduceri (chiar acum traduc un roman politist care mi se pare foarte bun, btw). Cam atat 🙂

    • Reply
      Bookish
      24 octombrie 2018 at 11:40 AM

      Arșița mi-a plăcut și mie, am citit-o dintr-o suflare. Din seria de cărți polițiste am mai citit și Casa de vacanță de un autor nordic, dar asta a fost cam meh.

      • Reply
        Ioana
        24 octombrie 2018 at 11:59 AM

        Vai, cate idei de ”to read” mi-au dat comentariile de la articolul asta!! Orice carte despre care aud de la oameni pasionati de carti (iar de tine si Alunita nu incape vorba ca ati fi altfel! 😀 ) ca a fost citita ”dintr-o rasuflare” ma face sa vreau s-o caut si cumpar acuuuuuuuum!

  • Reply
    Florina
    19 octombrie 2018 at 12:23 PM

    Ce tare, hai că facme schimb de cărți 🙂

    • Reply
      Ioana
      19 octombrie 2018 at 1:06 PM

      Chiar că facem, pe 27 Octombrie la Bookswap! 😀

  • Reply
    Elena
    24 octombrie 2018 at 6:07 PM

    Asta cu ” oamenii fericiti” mi s-a parut exact cum zici tu: puerila tare. Cred ca titlul atrage si atat. Nu-i de vina traducerea, am citit-o in franceza. Nu cred ca am terminat-o, ca nu merita timpul pierdut.

  • Reply
    Cărțile pe care le pregătesc pentru Bookswap • Back to Romania
    24 octombrie 2018 at 9:07 PM

    […] povestit aici despre această carte, nu mai repet. O dau pentru că mie nu mi-a plăcut stilul autoarei, dar asta […]

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.