În stilu-mi perfect caracteristic, îmi caut o rochie cu două zile înaintea unei nunți la care suntem invitați.
Am trecut peste clasicele ia să văd ce-oi avea prin șifonier, oare nu pot purta ceva ce am deja acasă și am trecut și peste Murphy cu legile lui handicapate care tot timpul mă face să regret că am cărat la Tg Mureș vreo rochie nepurtată de ani de zile dar care, hopa cesăvezi, ar fi fost perfectă acum.
Într-o seară suspect de liniștită în mallul meu preferat din București, Park Lake, mă uit stânga-dreapta căutând un magazin cu rochii elegante. Deci mă uit fix după magazinele pe care în 95% din dăți le ignor cu desăvârșire, pentru că în 95% din zile nu merg la nunți, botezuri, cumetrii.
Am fost destul de dezamăgită să văd cât de multe magazine cu sacouri și haine elegante pentru bărbați există, și cât de puține pentru femei. Am găsit la un moment dat unul care părea potrivit pentru ce căutam eu și am intrat. Vânzătoarea mi-a recomandat mai multe rochii, m-a asigurat că toate vor arăta extraordinar pe mine. Mi-a arătat fuste tutu, corsete, rochii cu paiete, rochii de dive, rochii lungi de seară, cam tot ce n-aș purta eu niciodată, dar pe care le-am acceptat, că era drăguță și mi-era rușine să-i tai macaroana din prima. Plus că eram disperată, nu găseam magazine atât de multe pe cât m-am așteptat. Le-am probat, ce-aveam de pierdut până la urmă? Poate am eu gândire îngustă și nu știu cu ce-mi stă bine.
Am probat o rochie neagră scurtă, cu mâneci lungi din material tip perdea.
Îmi presa burta în așa hal de zici că eram gravidă în luna a 3-a. Am mai probat una lungă, verde, cu o curea odioasă de mușama în talie, care stătea pe mine ca un sac crăpat. Deci ca un sac sexy, cum ar veni. Apogeul a fost o rochie crem, petrecută, tip halat, care nu era ea urâțică, doar că stătea pe mine de parcă m-aș fi învelit într-un cearșaf vintage.
Nu mi-a stat bine cu niciuna și oricum nici nu-mi plăceau. Le-am refuzat politicos, după care am reușit să scot din picioare tocurile de probă despre care am motive serioase să cred că nimeni nu ar putea rezista o oră în ele. Rochia pe care o căutam eu este una de la care nu-mi pot lua ochii de la mine când mă văd în oglindă, iar cele din acest magazin erau foarte diferite de gusturile mele. Erau prea de dive și vampe sexy, iar eu caut ceva care să-mi dezvelească o pulpiță doar din greșeală, nu care să-mi pună toate picioarele și sânii pe tavă readily available pentru toată lumea. Îmi plac hainele sexy și semi-formale, nu caut rochii largi, care nu-mi pun în evidență formele corpului sau care, din contră, stau pe mine ca folia pe salam.
Dar vânzătoarea mea, doamne, ce femeie!
Nu mai contenea cu laudele! Îmbrăcată fiind cu rochia nr 1, cea cu mâneci din perdea și paiete (lol!), îmi spunea că îmi stă Supeeeerb, deși eu și Alex ne-am intersectat privirile ca sa putem râde împreună de cât de penibil arătam. A doua rochie, cea verde, era frumoasă și toate cele, iar Verdele e verde, să vezi ce mișto o să-ți stea cu rochia asta!! Păi da, dar știți, mie nu-mi prea place cureaua și croiul, nu cred că mi se potriveș…Cum să nu?? E minunată, uite ce bine vine. Chiar mai devreme am dat una unei fete tot pentru o nuntă, e superbă, uite cum cade pe tine.
Aha, ia să vedem alta. O iau pe cea crem, tot lungă până în pământ, vin să mă uit în oglindă. Horror, mă făcea să par cât Texasul de lată. Nu zic că e urâtă, zic doar că nu e potrivită mie. WOW! Cât de elegantă te face! Și ce bine îți scoate în evidență bustul cureaua asta din talie, vezi? Da, îmi place, văd un cartofior simpatic în oglindă, dar hei, mie îmi plac cartofii! 😀
Alex nu înțelege limbajul telepatic, iar eu nu-l știu nici atât, dar jur că în acea seară mi-ar fi plăcut să mă înțeleagă când îi strigam în gând să mă scoată de acolo, că nu mai scăpam de doamnă. La fiecare rochie dată jos primeam alta, la fel de urâtă, dar la fel de lăudată și de să vezi cât de mișto o să fie pe tine! Hello, doamnă, nu e nimic mișto de acolo, că nu mă cheamă Loredana Chivu.
Înțeleg că vrei să-ți vinzi marfa, dar chiar așa să nu fi în stare să faci o minimă consiliere și s-o dai în penibil lăudând niște ținute care arată de-ți vine să râzi când le vezi? Toată experiența ar fi fost chiar amuzantă dacă nu aș fi fost așa presată de timp și aproape disperată de clasicul mâine-i nunta și io cu ce naiba mă îmbrac?!
Iar dacă vă întrebați care a fost concluzia acestei aventuri
Să știți că eu am ajuns în final tot la o rochie din dulapul de acasă, care m-a făcut să mă simt perfect, deci a fost exact ceea ce căutam. Albastră, decoltată, cu spatele gol, până la genunchi, crăpată. La baie, prin oglinzi tot timpul mă uitam după mine, deci da. O rochie faină și-un pantof bun fac minuni!
11 Comments
Andreea Chiuaru
15 October 2018 at 12:11 PMȘtiu perfect ce zici. Aveam în orașul natal, când eram în liceu, vreo 3 magazine pe care le frecventam, toate așezate în rând. Unul dintre ele, genul puțin mai elegant. Și cum eram în perioada majoratelor, mereu ajungeam pe acolo în căutare de rochii. Doar că mie-mi place să aleg singură sau îndrumată de cineva pe a cărui sinceritate mă pot baza. Cumva, reușeam să scap de consilierea doamnei din magazin, dar era veșnic prilej de glume cu a mea bună prietenă. Pe principiul „dacă e tura lui X intrăm, ne prefacem că ne sună telefonul și ieșim rapid”.
Ioana
15 October 2018 at 7:59 PMDar pe vanzatoarele de la meli melo le stii? Acum cativa ani parca erau nebune toate, din toate magazinele, odata ce intrai sareau pe tine si nu mai scapai de ele, nu te puteai uita si tu linistit la un raft acolo :))))
o femeie
16 October 2018 at 11:52 AMtu esti constienta ca sunt femei care cumpara de rusinea si gura lor ?
Vai,pe vremea mea, maica …. windows shopping was allowed 😀
Altfel,la cat de mica si firava esti, cred ca orice rochie lunga te ingroapa. Si ele stiu – asta e testul de calitate al vanzatoarei, sa auzi cum te lauda in rochie luungaaa 🙂
Ioana
17 October 2018 at 10:23 AMCe bine-ai zis-o, testul de calitate al vanzatoarei! Cine mai are asa ceva? Las’ ca nici in UK nu erau mai breze!
Miss I.
18 October 2018 at 10:24 AMOh și n-a zis-o și pe aia cu “E super la modă, se poartă mult în perioada asta”?? Asta e preferata mea. În primul rând că, Doamne, ce femeie moare de fericire când aude că tot orașul are aceeași rochie? Nu că mă deranjează neapărat, dar nu mi se pare un selling point faptul că o au încă două sute de femei, când toate ne-am dori să fim unice, dacă s-ar putea.
Și-n al doilea rând, n-are decât să o aibă tot mapamondul, nu mă interesează, important e cum îmi vine MIE! Și dacă mâine se poartă pantalonii fără fund sau un sac de rafie cu găuri pentru ochi, crezi că am să mă îmbrac așa? Jesus Cristo!
Ai fost faină în rochia aia, deci foarte bine ai făcut că n-ai mai cumpărat alta, oricum!
Ioana
18 October 2018 at 11:08 AMStii, daca era superba si imi venea bine, nu ma interesa c-o are tot orasul. Dar a fost ataaat de dubioasa vanzatoarea asta de am avut impresia la un moment dat ca facea misto de mine :))
Natalia Dabija
18 October 2018 at 11:29 AMDoamne, cat de fain ai scris! M-am amuzat tot timpul.
unblogcolorat
22 October 2018 at 1:09 PMCandva si mie imi era rusine sa nu cumpar de la vanzatoarele de genul, acum le inchid gura imediat. Rochia pe care ai ales-o iti vine perfect si mi se pare aleasa cu mult bun gust. Pe viitor ai mai multa incredere in dulapul de acasa sau evita magazinele care vand r doar ochii de ocazie.
Ioana
22 October 2018 at 7:41 PMApoi dacă nu la nunti&co iti cauti rochii noi, atunci cand? :)))
Amy
30 October 2018 at 4:27 PMAm dat si eu peste vanzatoare care incercau cu orice pret sa-mi bage pe gat anumite lucruri, dar eu n-am avut nervii atat de tari precum ai tai incat sa rezist asa mult. 😀
By the way, foarte funny relatarea, m-am amuzat citind. :))
Ioana
31 October 2018 at 9:48 AMO, lasa, nici eu nu reusesc intotdeauna. De exemplu, cand sunt la farmacie si imi baga pe gat diverse, nu stiu intotdeauna sa refuz. Dar de cand am aflat ca lanturile mari de farmacii au target de vanzari pt fiecare zi, nu mai accept nimic din ce-mi sugereaza ele ca “ar merge bine cu ceea ce v-am dat deja”. Multumesc pentru feedback! <3