Când am plecat în Anglia toată lumea mă întreba de ce am ales Manchesterul și nu orice alt oraș. Răspunsul meu clasic era:
Pentru că e mare, plin de lume și agitație, pentru că nu e liniște deloc.
Și pentru că e faimos, are echipă mare de fotbal, campus imens, oameni mulți, plus alte variațiuni ale acestei explicații. Și mi-a plăcut agitația lui până în ultima clipă în care am locuit acolo!
Dacă m-ar întreba cineva acum unde mi-ar plăcea să locuiesc, probabil i-aș spune că în cel mai liniștit sătuc posibil. Cochet, fără mașini, nu departe de un oraș mare, dar cu siguranță nu în inima lui. Vârsta, ce să fac! 😀
Mașinile, gălăgia, traficul, aglomerația, programul lung de la muncă, drumul lung spre casă, oamenii țeavă, mall-urile, toți ăștia sunt factori de stres zilnici pentru mine pe care mă străduiesc să-i anihilez cum pot și să nu-i las să mă afecteze. Doar că uneori nu-mi iese chiar așa cum vreau. Mă bucur, totuși, că sunt stresată de factori controlabili și nu de unii inside of me de care să nu pot scăpa nici noaptea în somn.
Uneori ajung acasă și tot ce-mi doresc este să intru în camera mea, să stau pe pat cu ochii în tavan și cu toate geamurile închise (să nu aud niciun sunet de afară) și să nu mă gândesc la nimic. Așa stau eu la încărcat, ca un telefon. 30 de minute mai târziu sunt un alt om. Faptul că am o saltea minunată ajută mult. 😀
Fac tot ce-mi stă în putință să mă relaxez cât mai mult pot. Nu duc o viață stresată, dar cred că faptul că trăiesc într-un oraș atât de aglomerat mă grăbește și stresează oarecum și la nivelul subconștientului. Așa că îmi place mult să pierd cât de multă vreme pot în folosul meu, făcând lucrurile care îmi plac, care mă destind, mă relaxează, mă binedispun. Nimeni nu-i mai important în lumea asta pentru mine decât mine. Da, știu cum a sunat asta! 😀
Caut cu disperare liniștea din natură, plec din București în weekenduri, mă plimb cu bicicleta, mă uit la seriale, citesc. Stau în pat, Adelina m-a făcut să încep să colorez 😀 , râd mult, ies prin cafenele, călătoresc cât pot de des, îmi fac timpul să valoreze cât pot de mult. Ascult playlisturi de relaxare și îmi aprind bețișoare parfumate. Nu vreau să mă uit în urmă și să mi se pare că am trăit o viață plictisitoare și în care m-am lăsat copleșită de răutate, stres, agitație, plictiseală. Vreau o viață hygge și minimalistă. Astea ar fi lucrurile care-mi vin în cap rapid, fără să gândesc prea mult.
Ce faci tu să te relaxezi?
Articolul de astăzi nu este doar despre a vă povesti niște tehnici prin care mă liniștesc eu care s-ar putea să nici nu funcționeze la voi. Scopul este să povestim împreună despre UN LUCRU, un tabiet, pe care-l faci tu zi de zi, săptămână de săptămână, ca să-ți încarci bateriile. Sunt curioasă! 😀 Suntem oameni diferiți, locuim poate în țări diferite, avem vieți diferite, trebuie ca relaxarea să vină diferit la fiecare dintre noi. Povestește-mi despre metoda ta preferată de descrețit fruntea! Ce înseamnă liniște pentru tine?
***
Eu o să-mi găsesc la un moment dat și sătucul ăla. Nu știu exact unde, dar o să-l găsesc și-o să am o căsuță frumoasă acolo, cu un garaj în care o să-mi țin o mașină de folosit ocazional și 5 biciclete. Cu un etaj, o mansardă, o grădină frumoasă și liniște multă. O să-mi duc toate florile pe care le am acum pe balcon și-o să mai plantez încă pe atâtea. Și niște pomișori. Și când o să mi se facă dor de agitație și oameni o să iau mașina și-o să fiu în oraș în 10 minute. Dacă-l recunoașteți, pe sătuc, spuneți-mi.
13 Comments
Ioana Radu
27 July 2018 at 8:21 AMMa regasesc in materialul tau, cu singura mentiune ca as vrea a mea casuta mica sa fie undeva in oras, ca unul dintre factorii care ma relaxeaza pe mine este zgomotul traficului. E asa de galagios traficul uneori incat nu mai aud zgomotul din mintea mea, bucatile alea de stres de peste zi, toate devin mici si nu mai reusesc sa le aud atunci cand zgomotul traficului e acolo.
Si as vrea sa-mi cultiv singura cateva legume, sa plantez si cativa copaci si sa-mi fac o oaza de relaxare chiar in curte. Cu luminite si decoruri simpatice. Ca si cum locul ala mic ar fi castelul meu de printesa. Dar mic. Si eu sa fiu o printesa imbracata lejer, ca o fata care se ocupa linistita de agricultura :D.
Ioana
27 July 2018 at 9:27 AMVezi, ce ziceam inainte, cat de diferiti putem fi. Pe mine zgomotul traficului ma enerveaza cel mai tare – locuim cumva in acelasi oras? :))
Vad ca avem acelasi vis cu gradina si oaza de liniste <3 Pe unde putem gasi zone dinastea? Brasov, Sibiu? Sa incep sa fac research.: :))
Miss I.
27 July 2018 at 8:42 AMMie îmi place să-mi fac unghiile uitându-mă la un episod din Gilmore Girls. Asta pentru că l-am văzut deja de vreo 3 ori și nu e nevoie să stau cu ochii în ecran, ci pot să-mi văd de sticluța de ojă în timp ce fetele vorbesc acolo pe fundal. Mă relaxează mult conversațiile lor pe repede înainte și muzica pe care o pun uneori pe fundal (au niște bucăți scurte când fac tranziții între unele scene). Parcă notele alea mă transferă în atmosfera aia a lor, de oraș mic, unde toate locurile sunt unele lângă altele și toată lumea știe pe toată lumea și unde de miroase a frigănele și cafea. Asta pentru că a rămas să alegem UN lucru.
Altfel, citesc, mă uit la seriale, mă uit la diverse filmulețe, mai și cânt prin casă, iar de curând am cumpărat pentru mama niște integrame și una a rămas la mine. Mi-am amintit cu drag de copilărie, când făceam sute de integrame, așa că uneori seara după birou mai dezleg câteva cuvinte. Aaa, și am primit și două puzzle-uri cadou de ziua mea, așa că acum mă gândesc unde aș avea loc să le încep, abia aștept. Mă deconectează atât de mult să fac puzzle 😀 La un moment dat făceam pe un site online, că nu prea aveam spațiu pentru așa ceva (nici acum nu am, dar om vedea noi).
Ioana
27 July 2018 at 9:18 AMSi eu iubesc puzzle-urile!! Singura mea problema cu ele este ca as vrea sa aiba o finalitate mai concreta, adica dupa ce le termini ce se intampla, le distrug a doua zi pt ca ocupa spatiu? 🙁 Aveam o profa de mate in liceu la care mergeam acasa la meditatii si ea era pasionata atat de mult de puzzle-uri incat isi cumparase ceva lipici special cu care dadea peste el dupa ce-l termina si-l inrama. Avea casa plina de puzzle-uri, pot sa-ti imaginezi?? As face si eu asa cu unul care-mi place foarte mult, dar nu mai mult :)))
Miss I.
27 July 2018 at 9:29 AMDa, știu ce zici. Așa zice și prietenul meu și aveți dreptate, le-ai făcut și cam gata. Știu și eu de povestea cu lipitul și înrămatul, dar unde să ții toate puzzle-urile, Dumnezeule?!! Nu aș face așa ceva. Eu probabil că o să le tot distrug pe astea până o să mă mut undeva unde să am loc măcar de unul. Ideea e că mie îmi place mult procesul și nu sufăr mult că le desfac la final. În generală am avut un puzzle cu Barbie pe care l-am făcut de atât de multe ori încât se uzaseră piesele pe la colțuri și nici nu se mai vedea super bine, plus că-l învățasem aproape pe de rost, dar tot îmi plăcea 😀
Gabriela Adelina
27 July 2018 at 8:57 AMHei! Ma bucur tare tare mult ca te-am facut sa colorezi, chiar e relaxant! :))
Ma regasesc mult in articolul tau si eu ‘stau la incarcat’ cand ajung acasa! 😀 Pe mine ma relaxeaza super super mult cititul, plimbarile prin parc, mersul pe role, gatitul si muzica. Daca sunt suparata/stresata imi dau drumul la muzica – ceva latino pop or something like this – si ma fortez sa dansez, apoi sunt cu totul alt om 🙂
Ioana
27 July 2018 at 9:20 AMPoti sa crezi ca deja sunt la a doua pagina de colorat? :)) Si le fac cu carioci, nu am creioane. Am zis ca merg asa pana cand va incepe sa ma streseze zgomotul ala. Apropo de muzica, eu am inceput sa caut pe youtube playlisturi in functie de ceea ce fac – de exemplu am descoperit un “cooking playlist” foarte nice, am dat play la un “sunday morning” playlist, “coffee shop” playlist, e atat de nice, e ca si cum imi fac o alta lume in casa. Si totul datorita muzicii, wow! <3
Sergiu
27 July 2018 at 10:33 AMEu am 2 perechi de papagali, ma joc cu ei oricand am nevoie de relaxare. Deasemenea ascult pe Youtube lecturi gen Alan Watts, foarte relaxant.
De multe ori, imi iau o carte din mica biblioteca de vreo 10 carti pe care le-am dobandit si ma duc la cafenea si citesc. Ok, recunosc ca sunt si ciclist amator si ies la o tura cu bicicleta, dar aia mai mult pentru eliberare, cam greu sa te relaxezi la 40k/h in trafic sau oriunde pe drumurile publice.
Ioana Soare
27 July 2018 at 4:27 PMHmmm, să vedem. De obicei mă relaxează ieșitul la plimbare sau răsfoitul unei reviste cu ceva cald alături (cafea/ceai, depinde de momentul zilei). Cititul unei cărți în care mă pierd cu orele, serile pierdute pe canapea vizionând un film fain sau explorarea unui loc nou, în care n-am mai fost înainte.
Pe de altă parte îmi place în natură, acolo mă regăsesc și îmi încarc bateriile, dar culmea că mă plictisesc repede și-mi doresc să revin la viața urbană. Deci nu e pont să locuiesc departe de oraș.
Ioana
28 July 2018 at 6:58 PMN-am mai dat de o carte in care sa ma pierd cu orele de mult timp. I know that feeling! <3
Imi placea si mie sa ma uit la filme pana sa ajung sa dorm la absolut fiecare dintre ele. Imagineaza-ti ca dorm si la cinema daca ma plictiseste ce urmaresc, n-am patit-o o data! :)))
Știi o destinație liniștită, zen, de încărcat baterii? • Back to Romania
8 August 2018 at 10:32 AM[…] am scris articolul în care vă ceream să-mi povestiți despre metodele voastre cele mai eficiente de relaxare, m-am gândit, de ce să moară articolul ăsta în loc să prindă viață și să crească? Da, […]
o femeie
8 November 2018 at 5:57 PMOrice ar fi, raman o femeie de oras (am crescut la coada vacii dar nu e de mine trezitul zilnic la strigarea cocosului, si zau ca mai multa liniste decat ultima casa din capatul satului fix intre dealuri cum era casa bunicilor nici ca nu se putea) .
Dar ca si voi am nevoie de pauze de liniste, de iesit in natura, plimbare zilnic, merg si la sala/sport. Unde locuiesc acum e perfect: am strada cu autobuz dar si oleaca de natura salbateca aproape de bloc, cu 3 cai batrani salvati de te miri unde ce rod morcovi si stau la mangaiat, o garla pe langa unde merg usor spre metrou uneori. Am gradina dupa blocurile gri. Am balconul plin de ierburi.
Mai am si vacantele de vara in natura (si la anul servesc, daca nu 3 sapt dar 2 tot! cu cortul prin paduri departe de lumea dezlantuita).
Serile de relaxare ma bag sa tricotez, crosetez, mai mult cos perioada asta ca nu fac fatza la comenzile de vandut, jucam jocuri de familie unde pierd in stil mare, glume si poante (si copila e cot la cot cu noi), imi fac oleaca de masaj la piele cu te miri ce combinatii uleioase inventez, etc.
Am mai fost la masaj. Am mai facut puzzle-uri in trecut. Candva ma uitam mai mult la seriale, acu adorm cu brio 😀 . Iesitul cu prietenele iar e o relaxare.
Ioana
9 November 2018 at 1:19 PMVezi, aproape tot ce nu implica un ecran este relaxant. Ce chestie!