Dacă ar fi să fac o cronologie a ultimilor 2 ani din punct de vedere social în România, aș începe cu incendiul de la Colectiv care pentru mine și pentru mulți a fost o palmă usturătoare pe față, un fel de TREZIȚI-VĂ LA REALITATE, oameni buni, uite ce se întâmplă dacă n-o faceți!
Nu atât de mulți pe cât ar trebui, dar mult mai mulți oameni față de acum 3 ani refuză sau nu intră cu plăcere într-un local dintr-un subsol greu accesibil.
Nu atât de mulți pe cât s-ar putea, dar mult mai mulți oameni față de acum 3 ani ies în stradă, fluieră și urlă împotriva politicienilor corupți pe care până acum câtva timp îi acceptau, că nu era altceva ce să faci pe atunci.
Nu atât de mulți oameni pe cât s-ar putea, dar mai mulți oameni decât acum 3-5 ani sunt preocupați de ideea de reciclare.
Acum nu se mai fumează în spațiile închise și putem ieși și noi, nefumătorii, în localuri.
Oamenii acceptă tot mai puține rahaturi, fac petiții, strâng semnături, fac vâlvă în presă și presează autoritățile să schimbe lucruri (exemple aici, aici și aici).
Tehnologizarea vine-ncet din urmă. Încă n-au toate poștele române calculatoare în sedii, dar oricum nu mai e de mult Poșta Română prioritară când vine vorba de colete. Discuțiile online sunt la putere și mulți sunt obligați să-și schimbe comportamentele de care se plâng clienții în online dacă mai vor vânzări.
CFR-ul merge prost, dar apar încet rute pe care devine mai rentabil să mergi cu trenul decât cu mașina (de exemplu, București-Constanta sau București-Valea Prahovei).
Tot mai mulți oameni sunt interesați de parenting și citesc bloguri și cărți ajutătoare în acest sens și învață să-și creasă copiii fără bătaie, cu mâncare (mai) sănătoasă și într-un mod mai sustenabil.
Oamenii nu mai tac din gură atunci când un politician spune vreo prostie la TV, cheamă poliția să ridice mașini când le sunt ocupate locurile de parcare în mod constant, oamenii fac gălăgie pentru că și-au dat seama că atunci când fac gălăgie cresc șansele de reușită în indiferent ce vor.
Oamenii au deschis ochii și deschid tot mai mulți pe an ce trece.
Mai e mult până departe, dar am făcut primii pași. Problema cu politețea și empatia oamenilor, care-ar rezolva și ea multe probleme, o să vină-n timp, dar o să vină odată cu noile generații.
Ce vreau să zic este că știu că mai sunt multe de făcut, dar nu-i dracu’ chiar atât de negru. Au trecut abia 2 ani și-un pic de când ne-am trezit.
Mie asta-mi dă speranță.
5 Comments
Ingrid
14 martie 2018 at 12:56 PMEu sunt optimista de profesie, zic ?.. Traim si vedem.
o femeie
14 martie 2018 at 1:33 PMSi eu cred ca oamenii s-au trezit. Fata de acum 10-15 ani, e o maaare evolutie!
Ioana
14 martie 2018 at 1:47 PMEu nu stiu cum era acum 10-15 ani ca eram copil si nu-mi pasa de chestii dinastea, dar in ultimii 3 ani am vazut clar multa lume trezindu-se
Iosif
2 aprilie 2018 at 8:12 PMEu sunt sceptic din acest punct de vedere, desi am un caracter optimist. Ce se întâmpla la ora aceasta în Romania e un fel de trezire haotica, în care grupuri de interese arata cu degetul spre alte grupuri, provocând un talmes-balmes anarhic. De altfel Europa si lumea întreaga sunt într-o framântare haotica din care nu se va iesi decât cu multe sacrificii pe care cei ce detin puterea si bogatiile pamântului nu cred ca sunt dispusi sa le împarta cu cei de jos, ceea ce-i va taxa întreaga societate umana.
Iosif
2 aprilie 2018 at 8:13 PMO saptamâna superba, draga Ioana !