sânge
Educație urbană

Ești și tu ca mine și nu donezi pentru că n-ai chef de excursii la spital și stat la cozi?

Eu n-am donat sânge niciodată, chiar dacă teoretic îndeplinesc toate condițiile de sănătate necesare unei donări și chiar dacă ideea de a ajuta oameni, în general, este una dintre valorile după care mă ghidez în viață.

Cu toate astea, pur și simplu nu m-am pus niciodată pe treabă încât să mă organizez să mă duc la un spital ca să donez pentru că n-am știut unde să mă duc, n-am avut chef să merg singură și mi-era groază de mers și stat la cozi interminabile.

Vă sună cunoscut?

Așa că nu m-am gândit foarte serios la subiectul ăsta niciodată, chiar dacă știu de beneficiile unei astfel de acțiuni (vorbesc de beneficiile mele, nu ale celui care are nevoie de sângele meu). 7 bonuri de masă, o zi liberă plătită, un set de analize de sânge gratuite și o reducere de 50% la abonamentul de transport în comun nu m-au convins să mă mobilizez să merg să donez 450ml de sânge și, sincer, nu știu dacă situația o să se schimbe în viitor în ceea ce mă privește. Sunt un binevoitor leneș.

Aș dona cu drag, și fără toate benficiile, dar aș vrea să fie mai simplu tot procesul ăsta.

Mi-e groază de spitalele de stat, de mersul până acolo (#Bucuresti), mi-e mult mai comod să n-o fac. Mi-ar fi mult mai simplu să vină, de exemplu, cineva la mine la birou într-o zi cu aparatura necesară și să colecteze sânge de la oamenii din biroul meu, myself included. De s-ar face asta de 2-3 ori pe an nu m-aș da înapoi niciodată și tare mult cred că sunt mulți care gândesc fix la fel ca mie pe subiectul ăsta.

N-am fost mai brează nici în UK. Nu știu câtă nevoie de sânge există în spitalele de acolo, dar cu toate că mentalitatea englezilor față de acest gen de acte sociale este mult mai deschisă, eu n-am avut niciodată contact cu problema donării de sânge. N-am donat nici acolo niciun gram!

450ml de sânge fac diferența

Există în România o campanie prin care niște oameni vin la tine la locul de muncă cu toată aparatura necesară și iau sânge de la oricine vrea să doneze din confortul propriului birou. Cei1024.RO, campanie dezvoltată de compania Zitec împreună cu Centru de Transfuzii București, a organizat deja 6 acțiuni de donare de sange la birou în ultimii 2 ani şi, împreună cu echipa mobilă de la Centrul de Transfuzii vor să invite şi alte companii din Bucureşti şi din ţară să organizeze astfel de activităţi la birou, pentru a asigura necesarul de sânge din spitale cu eforturi minime şi beneficii pentru donatori.

Mie mi se pare absolut genială treaba asta și v-aș încuraja să organizați, dacă vi se permite, și la locurile voastre de muncă sau în facultăți, cămine, dacă găsiți suficient doritori.

Știați că:
  • teoretic, poate să doneze sânge oricine are peste 18 ani și peste 50 kg
  • se poate dona sânge de regulă o dată la 2-3 luni
  • poți dona sânge și dacă ai tatuaje sau piercinguri făcute cu mai mult de 6 luni înaintea zilei donării
  • înaintea unei donări este bine să nu fi consumat alcool în ultimele 48 de ore
  • și nici să fi luat antibiotice în ultimele 3 luni

?

Campania Cei1024 a fost lansată în 2016 și a avut inițial un target de 1024 de donatori. Acest număr a fost acoperit deja, motiv pentru care se caută alți 1024 de oameni binevoitori. Dacă vreți să faceți o faptă bună cu eforturi absolut minime și să mai și primiți niște beneficii financiare după, vă încurajez să luați legătura cu Cei1024 și să-i chemați la voi în birou.

Update 2019: Programul Cei1024 se reia în 7 Februarie 2019. Dacă sunteți din București și doriți să donați sânge FĂRĂ să trebuiască să ajungeți la un spital sau la Centrul de Transfuzie Sanguină, căutați acest eveniment de Facebook și birourile Zitec (Splaiul Unirii 165).

Apoi have fun în ziua liberă pe care-o s-o primiți, luați-mă și pe mine la o înghețată! ???

Voi, cum stați cu donarea? Faceți asta regulat (cum sau fără vreo campanie) sau sunteți ca mine și n-ați încercat niciodată? Ați dona dacă ar organiza cineva la voi la muncă o acțiune similară celei de mai sus? Aștept să vă citesc experiențele! 😀

Sursă foto 1

You Might Also Like...

4 Comments

  • Reply
    o femeie
    6 martie 2018 at 11:24 AM

    Donez de cand am plecat din romania. In romania am incercat sa donez la centrul din Victoriei dar m-a deranjat greatza si bataia de joc cu care se purta personalul, prea multe angajate puneau
    donatorii sa alerge inutil – se putea optimiza vizibil procesul (poate zic asta ca am fost refuzata 😀 si le port pica, dar astm si alergii si greutate sub 60 kg le avui si in bucuresti si in afara tarii)
    Astazi donez de 2-3 ori pe an (maxim e de 4 ori pe an, de cateva ori m-au refuzat pe motie Aici procesul de donare merge parfum: cat stau la coada (e coada!! ) citesc si completez si semnez formulare, intru in cabinet la un dr caer verifica hartiile, unde am gresit la completat corecteaza,
    imi ia tensiunea, imi verifica in calculator analizele de la donarile anterioare (286, pe cuvant ca arata aplicatia a ms dos), si in 10 minute imi da si ok, si coduri de bare, si sfaturi ce sa mananc pt fier, si ma trimit in camera urmatoare.
    Unde o asistenta imi da sticla de apa in mana, ma intinde pe pat, intzeapa, preia mai intai cele 5 fiole de analize, si apoi 450ml in plosca. Ma lasa pe pat cu inca o sticla de apa. 30 minute. Si uite ca donez cu tot cu astm,
    alergii, sub 50 kile. Dar refuza la donat pe toti care s-au injectat de curand (tatuaj, acupunctura, droguri, tratamente injectabile sau vaccinuri). Si primesc si un multumesc, si invitatie pe data viitoare.
    P.S. centrul de donare e la spital, nu primesc nici zi compensatorie, nici bonuri, nimic, cine nu vrea nu vrea.

    Despre beneficii am mai scris
    http://iubescorasulmeu.ro/2015/01/25/cum-compensez-cele-470ml-de-sange-donate/

    • Reply
      Ioana
      6 martie 2018 at 8:13 PM

      Na uite ce comentariu frumos si plin de informatii! Sunt convinsa ca si la noi ar fi asa daca ar organiza donarile oricine care nu are legatura cu statul (adica nu spitalele de stat) – de altfel, chiar cred ca un spital privat, respectiv o campanie precum cea de mai sus, e mult mai civilizata si poate, poate se apropie de cum e in afara la tine 🙂 Unde-i mana statului, acolo-i jale :))

      • Reply
        o femeie
        13 martie 2018 at 2:33 PM

        shit, ce dezlanat am scris de pe telefon primul comentariu :)))) – si a mai si taiat faptul ca am anemie si am fost de cateva ori refuzata la donat.

        Vreau sa zic ca orice centru de donare sange in romania (si nu numai) se organizeaza singur. Nu e vorba de stat sa decida unde sa se puna pixurile, pliantele, scaunele, daca sa fie o asistenta la fiecare 2 minute in incaperea de asteptare sau nu, daca se preleveaza sangele si de analize si de donat in acelasi moment, daca sa ia tensiunea doctorul sau o asistenta etc. , sa dea un pahar de apa la cel ce se aseaza pe pat sau cele 2 minute de recitat a aceleiasi fraze de la asistenta la fiecare pacient. Da, e saracie – dar reaua vointa nu e scuzata.
        Sa dau un exemplu cand un profesor a adunat 40 de liceeni majori sa aduca sa doneze, a sunat la centru cu o zi inainte sa le zica data si ora cand vin 40, si de acolo nici macar nu s-au obosit sa le zica faptul ca pot prelucra NUMAi 30 de donari pe zi dar au aflat a 2a zi cand le-a tzipat in fata un doctor. Ala nu mai e doctor, ala nu e nici macar demn de numele de om.

        P.S. in centrele de donare in occident sunt si cadre medicale voluntari care lucreaza. Na.

        • Reply
          Ioana
          13 martie 2018 at 7:15 PM

          Sunt perfect de acord cu tine, reaua vointa si nepolitetea nu are scuza niciodata. Nu ma mira ca sunt multi voluntari in centrele despre care vorbesti, si la noi cele mai reusite programe sunt cele in care oamenii lucreaza de buna-voie si nu doar pentru ca trebuie, cum fac multi la stat. Cei 1024 despre care am scris mai sus este de asemenea un program dezvoltat de niste voluntari, din cate stiu eu.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.