Am mers pregătită să mă cert la Tg Mureș și n-am avut cu cine!

Am mers acum câteva săptămâni acasă la Tg Mureș să-mi schimb buletinul. Ooo, sigur o să scrii un articol pe blog despre asta, îmi zice o prietena ironic, deja prevăzând experiența mea la Evidența Populației alături de preferatele mele funcționare publice, gardieni atotștiutori și oameni nespălați, așa cum sunt la Evidența Populației întotdeauna. Ce articol să scriu, Ramono, crezi că scopul meu pe blog este să mă plâng încontinuu? :))

Am plecat eu hotărâtă de acasă dimineața pe la 9, aproape cu replicile făcute în cap (ce să răspund înapoi dacă mi se vorbește urât, etc), până ajung acolo și-mi dau seama că-mi lipsește o amărâtă de copie xerox de care trebuia să mă gândesc dinainte că o să am nevoie. Gata, zic, acuma nu numai c-o să se găsească una să se răstească la mine, acuma chiar o să aibă și motiv (?!). Când găsesc un xerox acolo pe o stradă îmi dau seama că-mi lipsește nu doar copia, ci și capul de pe umeri și portofelul unde țin monede, deci n-am niciun 50 de bani ca să plătesc o amărâtă de hârtie. Deja mă așteptam să mă ia la șuturi, femeia era deja cu copia mea făcută când i-am zis că n-am bani cash la mine.

Am zis că merg să scot de la bancomat și-i aduc, ce să fac!

O, doamne, pentru 50 de bani te stresezi? Lasă în pace că n-are nimic, sunt doar 50 de bani, nu face nimic! 

:O

Am insistat, n-a vrut, iar insistat, iar m-a refuzat, am zis bine și-am mers mai departe!

Mă duc la Evidența Populației, căutam cu privirea coada în urma căreia să mă înrădăcinez, mi-am chiar dus și-o carte-n geantă că am zis să am ce face dacă mă pun ăia să aștept n-șpe ore la o coadă. Dau să caut coada și ia coada de unde nu-i. Mă duc să întreb o doamnă, Nu vă supărați, pentru buletine unde aștept? La buletine e întotdeauna o coadă inimaginabilă.

Aici, puteți veni aici la mine. Uite, completați cererea asta prima dată.

Și apoi mă trimite la un ghișeu unde nu era nimeni. Mă uit stânga-dreapta să văd dacă nu mă bag în fața cuiva – eu aveam replicile făcute în cap pentru o potențială conversație cu funcționarele, dar la conversații cu publicul nu m-am mai gândit și n-aveam deloc chef de ele, nu-mi face plăcere să mă cert cu nimeni! – și mă duc în față, ce să fac! Sunt atât de obișnuită din București să am o coadă OOOOOORIUNDE aș merge încât mi s-a părut peste mână să fiu prima la ghișeu la nici 2 minute de când am intrat în clădire.

Și pe lângă asta, mai și dau de o doamnă la ghișeu care nu-i răstită și care mi se adresează cu DUMNEAVOASTRĂ, așa cum am pretenția de la oricine care nu mă cunoaște și cu care n-am mai vorbit niciodată. Doamne, de n-ar trebui să vină prostănacele de la chioșcurile de RATB într-o sesiune de câteva săptămâni în provincie să învețe să se comporte! 

Am terminat toată povestea în vreo 20 de minute și-am plecat frumos acasă, fără să mă enerveze nimeni care se bagă în fața mea, fără să mă enerveze nicio doamnă de după ghișeu, fără să mă enerveze statul la o coadă care-mi ia X ore din viață pe care nu mi le mai dă nimeni înapoi și după ce-am dat și de o tipă care n-a avut nicio problemă să-mi facă un xerox pe gratis. Am avut noroc, nu cred că-i întotdeauna așa.

Ce viață ușoară și chill trebuie să aibă oamenii la Tg Mureș! Vezi, Ramona, am scris un articol până la urmă! :)))

Sursă foto 1, 2