Cea mai frumoasă zi de naștere

Ziua mea de naștere a picat într-o duminică anul trecut, dar mi-am sărbătorit-o și a doua zi cu prietenii de la muncă.

Eram la biroul din Manchester, lucram la Dumnezeu știe ce – tot ce știu e că sigur, sigur nu-mi stătea mintea deloc la muncă. Eu fac parte din categoria de oameni care-și așteaptă ziua de naștere cu foarte mult entuziasm și mă bucur de ziua asta de 12 februarie ca un copil prost în fiecare an, indiferent dacă am vreun plan interesant sau nu.

Mă cheamă o colegă de la recepție să ridic un colet pe care nu-l așteptam.

-Alex, Alex, uite ce-am primit. Un buchet de flori. Dar nu am idee de la cine e, nu scrie nimic! Este doar un bilețel înăuntru, uite. De ce nu știu oamenii să se semneze, oare, hm?,  

îi scriu pe Messenger. (quick reminder, trăiam un long distance relationship la vremea aia.)

-Dar cine l-a trimis?

-Nu știu, cred că mami sau surorile, știi că ți-am zis că ea-mi tot urează Sănătate și decizii înțelepte înainte să terminăm câte-o convorbire telefonică. Nimeni altcineva nu știe de faza asta. Dar nu înțeleg, nu le stă în fire alor mei să-mi facă genul ăsta de surprize, sunt foarte contrariată.

-Oare de ce nu s-a semnat cel care a trimis?

–Nu știu, ca să-mi facă mie viața grea acum. Chiar nu înțeleg, n-am primit niciodată în viața mea un așa cadou trimis clar de cineva din țară și nesemnat pe deasupra.

-Poate nu s-a semnat pentru că are prea multe nume și n-a știut pe care să-l aleagă.

LOOOOL. :))

Băiatul ăsta cu prea multe nume și prescurtări de la nume, care nici măcar nu era iubitul meu pe vremea aia (că dacă era poate m-aș fi așteptat la surpriză), mi-a făcut cel mai neașteptat cadou mie, Regina Surprizelor care se prinde întotdeauna înainte să-i facă cineva un cadou și care știe întotdeauna dinainte ce cadouri va primi de la oamenii apropiați. Mi-a trimis un buchet de trandafiri de ziua mea de la 2880 km depăratare pe care l-am prețuit și l-am îngrijit de și 4 săptămâni mai târziu încă tot îl aveam.  Știți, nu l-am avut alături de mine anul trecut pe vremea asta și, prin flori, dintr-odată era cu mine. De-aia au fost așa sfinte florile de la el pentru mine!

Mi-a mai dat un buchet mare de flori odată, cu câteva zile înaintea unui zbor înapoi în Anglia. Le-am luat frumos cu mine la aeroport, le-am pus pe tăviță, le-am trimis prin scannerul de la securitate cum am făcut cu orice bagaj, mi-am luat multe priviri de la oamenii din aeroport – dar nu știu sigur dacă din cauza florilor pe care nu te aştepţi să le vezi neapărat într-un avion sau a ochilor roșii și umflați – și-am zburat frumos cu ele înapoi în Manchester. Tot vreo 4 săptămâni mi-au rezistat şi ele, am înţeles că aşa se întâmplă cu cele dăruite cu dragoste.

Dacă i-a mai trebuit o singură picătură în pahar ca să mă facă să nu mi-l mai pot scoate din minte niciodată, 12 februarie 2017 a fost picătura care i-a umplut paharul! 

Sursă foto 1, 2-4 Arhiva personală