Azi dimineață, în fața unui chioșc RATB, îmi scotoceam prin portmoneu după niște bani ca să-mi reîncarc cartela de transport în comun. Urât afară și ploaie, dar am apreciat măcar că nu era zăpadă (mulțumesc zilnic cerului pentru lipsa zăpezii în București, if you know what I mean) și nici oameni în fața mea la coadă.
O fată cu o glugă mare, neagră, trasă pe cap și plină de ploaie pe față ajunge gâfâind lânga chioșc din partea opusă mie și dă să ceară doamnei un bilet, după care se oprește brusc și vine la mine, care eram la 2 metri de ea și încă scotocind, și mă întreabă:
–Scuze, m-am băgat în fața ta?
Nu, nu s-a băgat în fața mea, nu ar fi fost corect și nici n-am vrut să țin coada după mine în timp ce eu cotrobăi prin geantă dacă n-am fost în stare să vin cu banii pregătiți la mine. Am văzut-o venind și nu m-a deranjat deloc că a început, în fața mea, să vorbească cu vânzătoarea și să ceară ce dorea. Am fost prea șocată să întâlnesc pe cineva în Bucureștiul ăsta mare care, șoc și groază, îmi cere scuze pentru că s-a băgat în fața mea?! Sunt încă în vest cumva unde toată lumea e politicoasă și nu mi-am dat seama?!
–Ăăăăă, nu, stai liniștită!, zic cu greu, că nici nu știam ce să mai zic. Adică m-am bucurat că a observat că am fost acolo înaintea ei, dar nu m-ar fi deranjat nici n-o las înaintea mea. Și-a meritat-o!
-Haide!, îmi zice și se trage frumos să mă lase în fața ei!
Și m-am dus, ce să fac, mirată și bucuroasă că-mi mai trimite Universul în cale și astfel de oameni, după multitudinea de ceilalți, știți voi care. Dacă vi se pare că mă mir prea mult pentru o chestie prea mică, priviți acest text ca pe o dovadă a cât de mult înseamnă un gest mic venit de la un străin și nu vă fie frică să fiți politicoși cu oamenii din jurul vostru și să vă purtați cu ei așa cum ați vrea să se poarte și ei și cu voi.
Fată dragă, sper să ai o zi bună, că tare de treabă ai fost! Ar avea multe de învățat de la tine bătrânimea bucureșteană care pretinde încontinuu și militează pentru introducerea în legislație a conceptului de prioritate de babă! O să vorbim, poate, de babele mele preferate din RATB într-o altă zi cu soare!
Hai, bine-am revenit din vacanță!
8 Comments
Muncitorul
14 ianuarie 2018 at 3:17 AMIntradevar, mai se intampla si minuni, putine, dar se intampla. Ai inceput noul an cu bine, poate tot anul vei avea parte de “amabilitati”!
Ioana
14 ianuarie 2018 at 12:24 PMAsa m-am gandit si eu, sa stii :))
Si la cateva ore distanta de intamplarea mai sus povestita, am calcat o fata in metrou din greseala si dupa ce mi-am cerut scuze, soc si groaza, nu s-a uitat la mine de parca voia sa ma ucida cu privirea, ba mi-a chiar zambit. Ce zi deosebita, nu-i asa? :))
Ingrid
14 ianuarie 2018 at 6:20 PMSunt mulți oameni frumoși in lumea asta, iar noi ii atragem pe cei care seamănă cu noi. Când suntem nervoși, ne trezim “atacați” mai mereu, iar când suntem senini, seninătatea atrage soarele si voia buna, la fel si oamenii veseli, buni, frumoși si cu suflet curat.
Ce alegem dimineața la trezire, asta primim toată ziua. ?
La mai multe zile minunate cu oameni frumoși!✨
Ioana
15 ianuarie 2018 at 8:37 PMAsa este! De-asta colegii mei care se plang ziiiilnic de politica si alte probleme au mereu material pentru a se plange, pentru ca pur si simplu atrag ceea ce au in cap, deci politica si problemele ei. Asta e doar un exemplu, desigur! Te pup! :*
gabrielaadelina
16 ianuarie 2018 at 11:04 AMAaaawwww ce draguta a fost tipa! Eu sunt de mult in Bucuresti si iti zic, tine mereu o ciocolatica-n geanta pentru astfel de ocazii. Cand vezi oameni ca fata aceasta pac le dai o ciocolatica, ca merita… Putini mai sunt asa in ziua de azi pe aici….
Ioana
16 ianuarie 2018 at 11:54 AMTu chiar faci asta? Adica, mi se pare o idee geniala, dar cand mie mi se intampla chestii de-astea eu ma blochez (sochez) prea tare si nu stiu daca as fi pe faza sa scot ciocolatica. Dar wow, pe bune c-as incerca! 😀
o femeie
5 februarie 2018 at 11:39 AMSe intampla des, uitam sa ne bucuram de astea. Multumiri ca ne aduci aminte lucruri frumoase din orasul tau.
Ioana
5 februarie 2018 at 1:26 PMBine-ar fi sa fie asa multe lucrurile astea de sa nu fac față cu povestitul despre ele :)))