Cum am ascuns și răs-ascuns cadouri în perioada Crăciunului

Zău că nu e treabă ușoară să faci cadouri!

Fă lista de nume, fă lista de idei de cadouri pentru fiecare nume, fă shortlisturi la cadouri, întreabă pe sora X ce i-ar plăcea surorii Y și invers, întreabă pe mama ce i-ar plăcea tatălui și invers, întreabă în stânga și apoi treci spre dreapta. Apoi ia magazinul A la purecat, treci la B, vino acasă și deschide www.magazinulC.ro, selectează mărimi, add to basket, next, next, plătește, scoate cardul, bagă pinul, respiră, respiră, enervează-te, nu merge site-ul, e prea aglomerat în magazin, nu mai au mărimea M, oare ce carte i-ar plăcea, hm, să iau oare ceva ce-mi place mie și să hope for the best?, ok, iau asta, fie ce-o fi!, nu, stai să iau ceva ce-și dorește, hmm, repetă iar și iar.

STOP!

Am trecut printr-un Crăciun frumos. Acasă, cu surorile mele Sabina și Antonia, cu părinții, bunica, în jurul bradului, cu vizite la familia extinsă, povești până noaptea târziu, mult somn, citit și râs. Acum e bine, dar înainte de Crăciun a fost dezastru, cu siguranță ați trecut prin ce-am descris mai sus.

Cel mai greu a fost cu Alexandru și cadoul lui de Moș Nicolae. A primit ceva într-o cutie destul de mare pentru care n-am putut să dau livrare la mine la birou și s-o păstrez acolo până-n 6 Decembrie pentru că n-aveam cum, omenește vorbind, s-o transport eu singură de la birou acasă. Ok, nicio problemă, dăm livrare direct acasă.

Dar ce te faci când omu’ e mai norocos decât mine și lucrează la 30 de minute de casă și nu la o oră, ca subsemnata? Nu înseamnă asta că ajunge el întotdeauna acasă înaintea mea de la muncă și că Pa, pa! ideii de a chema un curier care să nu dea nas în nas cu el și să strice toată surpriza? Păi ce să faci, zici un Doamne, ajută!, te dai peste cap de 2 ori și inventezi un scenariu care să scoată omul din casă cu orice preț omenesc posibil în ziua când se anunță curierul.

Am complotat cu niște prieteni să-l cheme pe Alex la ei acasă să-i ajute la montat de niște suporturi de biciclete (atenție, suporturi care existau deja, dar au fost dați jos intenționat ca să poată fi montați din nou). Băiatul ăsta, obosit după o zi de muncă și un eveniment după masa, fix de montat suporți de biciclete n-avea chef. Și i-auzi acolo tupeu pe mine, l-am mai trimis și singur la niște prieteni la care noi ÎNTOTDEAUNA mergem împreună și să mai și monteze un suport pentru care în mod evident n-aveai nevoie de 4 mâini!

Cred că era prea obosit să mai realizeze cât de cusută cu ață albă a fost toată povestea, pentru că mie mi se părea din cale-afară de tras de păr tot scenariul. Și amuzant. Și nu doar mie, ci și prietenilor noștri care știau tot planul și și-au jucat rolul cu mare măiestrie. Ideea este că băiatul meu nu s-a prins absolut deloc, a fost un om bun și și-a ajutat prietenul să-și monteze suportul, curierul a ajuns între timp la mine acasă, mi-a livrat frumos cadoul și dus a fost.

Dacă vi se pare că ăsta este happy endul poveștii, luați loc din nou, urmează partea a doua. Mai aveam vreo săptămână până pe 6 Decembrie și o cutie foarte voluminoasă de ascuns undeva în casă într-un loc care:

  1. să aibă spațiu
  2. să nu fie la vedere
  3.  să nu fie un loc în care noi depozităm și alte lucruri de care-am putea avea nevoie zilele alea

Succes, Ioano!

Am încercat sub pat – nicio șansă. Cutia mea frumoasă a fost mult mai lată decât spațiul de sub patul nostru. Am încercat în spațiul pentru plapume și perne de sub canapea – vezi să nu cumva! Am încercat după perdea și draperii – erau vizibile marginile cutiei mai ceva ca soarele pe cer vara. Fibrilații pe mine, domnule, nu altceva! Riscam să-mi vină băiatul acasă și să mă descopere în mijlocul faptei după așa o desfășurare mare de forțe care să împiedice exact acest lucru.

În fine, după lupte seculare care au durat 30 de minute, am reușit să ascund și acopăr cutia pe balcon într-un loc FOARTE VIZIBIL dacă mă întrebați pe mine, dar în care Alex al meu n-a avut nicio treabă. Cred că mai puteam încă 3 luni să țin acolo cadoul și tot nu l-ar fi descoperit. Secretul a fost să nu-l las pe el să se ocupe de întinsul hainelor pe balcon pentru că, scutit de la această activitate, aș putea să fac contrabandă cu lucruri ilegale pe balcon și el tot nu s-ar prinde. I-am mai ținut un cadou acolo, neîmpachetat ca să nu atragă atenția, aproape o lună prin vară și nu s-a prins. Nu-i prea grea viața cu un băiat în casă, ascultați-mă pe mine! 🙂

N-am trecut bine de Moș Nicolae c-a venit Moș Crăciun. Muuult mai ușoară a fost situația de data asta, datorită cutiei mult mai mici în care i-a venit acest al doilea cadou și pe care-am ascuns-o cu nesimțire pe cel mai jos nivel din dulapul meu și absolut fără nicio frică c-ar putea-o descoperi. Cu câteva zile înainte de Crăciun i-am așezat cadoul sub brad și am așteptat să văd când îl descoperă. Vă las pe voi să ghiciți cât i-a luat până să vadă ceva împachetat cu roșu pe jos în cameră pe sub globurile roșii din pom. 😂

Situația a fost mult mai ușoară la cadourile pentru restul familiei, eu și ei nemailocuind în aceeași casă. Le-am păcălit și pe surori și pe părinți că le-am luat total alte lucruri decât ce-au găsit sub brad – de exemplu, Antonia se aștepta să primească o pereche de șosete și Sabina o carte care nu-i place deloc. Am făcut asta ca să le fie surpriza și mai mare când urmau să-și primească adevăratele cadouri. Și da, ca să fac mișto de ele, evident! #sisterhoodlife

Toate ca toate, dar ideea principală este că eu mi-am descoperit o latură creativă pe care nu știam c-o am. Acum știu să ascund lucruri de mi-e frică uneori că n-o să le mai găsesc nici eu – și cu asta am ajuns la vorbele mamei, așa zice(a) și ea tot timpul, că o forțăm să ascundă lucruri (aka dulciuri) de noi până uită și ea unde le pune! Nu-mi mai e teamă de nimic – după ce-am reușit să ascund ditamai cutioiul de la Moș Nicolae, nu cred că mai există vreun cadou pe lumea asta pe care sa nu pot să-l păstrez cu nesimțire undeva, oriunde, în casă. În caz de urgență apelați cu încredere la Ioana patroana pentru idei!

Sursă foto 1, 2

2 thoughts on “Cum am ascuns și răs-ascuns cadouri în perioada Crăciunului

  1. unblogcolorat says:

    :))) vaaai, vai! Sa stii ca nu cu toti e usor traiul. Al meu,de cum se apropie sarbatorile sau ziua lui, incepe si ia casa la puricat pana gaseste cadoul. Ei bine, anul asta de Mos Nicolae i-am luat o camasa si stiind prostul lui obicei am pus-o langa pe uscator langa rufele de la uscat. Crede-ma ca nu a observat-o :)) In schimb, cadourile de Mos Craciun le-a gasit, l-am prins asupra faptului, doar ca de data asta apucasem sa le impachetez si sa i le smulg din mana pana sa se prinda ce e acolo :))

    • Ioana says:

      Hm, inseamna ca sotul tau stie ca-i pregatesti cadouri interesante si de-asta le cauta si cotrobaie dupa ele :))) Eu nu vorbesc despre cadouri absolut deloc (chiar daca stiu cu luni inainte ce voi lua), pur si simplu ma comport ca si cum nu voi cumpara nimic, fac pe prostul si ascund pe unde ma gandesc ca nu as cauta nici macar eu :)))

      Daca vrei sa fi one step in front of him iti recomand un pont – pastreaza-i cadourile (sau da-le livrare) la niste prieten iacasa (nu in casa voastra) :)))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *