[Tag de Crăciun] ”Mamă, să nu rămâi niciodată în casa cuiva care n-are cărți și nu râde mult”

Mi-a spus mama mai demult să nu rămân niciodată într-o casă în care nu văd cărți sau râsete. N-am înțeles atunci ce vrea să spună și de ce-aș judeca un om după kilogramele de cărți pe care le văd agățate (sau nu) pe rafturile lui. Când eram mai mică aveam foarte multe prietene cu care mă jucam toată ziua și pe care le vedeam alături de mine toată viața, dar ele n-aveau, să zic, așa multe cărți acasă. Eram intrigată că mama mea credea c-ar fi ceva în neregulă cu fetițele alea. Chiar nu era nimic în neregulă cu ele!

Am crescut într-o casă plină de cărți.

N-am părinți profesori, dar bunicii mei din partea mamei au fost unul învățător și celălalt educator, așa că mama a fost obișnuită să citească foarte mult și-a adus în casa noastră multe cărți pe care și le-a cumpărat înainte să se căsătorească. Eu, de exemplu, nu știu ce înseamnă să nu ai o sufragerie ocupată de o bibliotecă imensă, pentru mine ăsta e defaultul. Am crescut înconjurată de cărți de toate felurile – din care nu înțelegeam nimic, cu poze mari, mici, în română, în germană, basme, cu coperți groase, subțiri, interesante, plictisitoare, de toate!

Nu mi-a plăcut să citesc de când eram mică și nici n-am fost prima din clasă la Limba Română, niciodată! N-am citit cu plăcere lectura obligatorie din școală și am devenit mult mai atrasă de cărți după liceu, atunci când am putut citi ce-am vrut eu și fără nicio mustrare de conștiință că pierd vremea cu lucruri nefolositoare sfântului Bac.

Adelina a vorbit într-un articol pe blogul ei despre cărțile care au impresionat-o pe ea foarte mult și m-a rugat să scriu unul similar, așa că vă invit să citiți mai jos un top al celor 11 cărți care pe mine m-au marcat într-un așa fel încât nici la ani de zile de când le-am citit nu le-am uitat. Cărți de care, mulțumesc lui Dumnezeu, n-am avut nevoie la Bac, căci de era să-mi fie cerute în liceu le-aș fi citit într-o silă de nedescris.

1. O carte clasică nemuritoare, care ți-a rămas în suflet.

Marile Speranțe de Charles Dickens.

Doamna Havishman este unul dintre personajele mele preferate din toată literatura care mi-a căzut mie în mână vreodată. Mi s-a părut absolut fascinant cum a putut o femeie părăsită în ziua nunții să rămână îmbrăcată în rochia de mireasă pentru tot restul vieții și să-și dorească cu ardoare să se răzbune pe toți bărbații care-i trec prin cale.

”Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi. 

Am iubit-o împotriva raţiunii, împotriva promisiunii, împotriva păcii, împotriva speranţei, împotriva fericirii, împotriva tuturor descurajărilor ce pot exista.”

2. UN VOLUM CARE ÎNCHEIE LA ÎNĂLȚIME O SERIE PREFERATĂ

Harry Potter de J. K. Rowling

Nici nu încape îndoilă, seria mea preferată a fost, este și va fi Harry Potter. Am citit cărțile când eram în școala generală și-mi doresc din suflet să-mi fac loc în viață să le mai citesc măcar o dată pe toate așa, de la cap la coadă!

3. Ce cărți ați asocia cu beteala – strălucitoare, atractivă, începând cu coperta și titlul?

Un apartament la Paris de Michelle Gable

Cu un disclamer înainte că n-am terminat-o încă la momentul la care scriu acest aticol, Un apartament la Paris este o carte care povestește despre Marthe de Florian, o demimondenă pariziană a secolului 20 care se învârte prin cercuri selecte și ajunge să dețină un apartmanet cu niște piese de mobilier foarte valoroase și apreciate de către April Vogt, specialistă în mobilă, care-i descoperă apartamentul ținut încuiat timp de un secol din Paris. Mie îmi place foarte mult opulența lui Marthe și aștept să descopăr finalul cărții!

4. O carte care te-a făcut să zâmbești.

Cișmigiu et comp de Grigore Băjenaru

Este cartea care m-a făcut să mă îndrăgostesc de București și povestește despre un adolescent elev la Gheorghe Lazăr care trece prin tumultul tinereții și-al liceului într-un mod destul trăznit și în care s-ar recunoaște oricine. Este o carte care binedispune la orice vârstă!

„Ca niște veritabili mușchetari care, în loc de muschete, ne-narmaserăm cu condeie, eram strânși aici, după douăzeci de ani de luptă aprigă cu viața, în care timp de-abia avuseserăm răgaz să ne dăm seama că anii cei mai frumoși și mai ușori ai noștri de până atunci se scurseseră în cei opt ani de liceu!”

„Am plecat cel din urmă din clasă. Am închis ușa încet-încet, ca și când mi-ar fi fost teamă să nu-mi trezesc amintirile adormite, de acum douăzeci de ani, care parcă pluteau ușor… aidoma unor fantasme din vremuri de poveste…”

5. O carte surprinzătoare, cu răsturnări de situație neașteptate.

10 negri mititei de Agatha Christie

Prima carte de A.C. pe care am citit-o și probabil preferata mea. A fost genul de carte despre care am spus întotdeauna oricui că după ce-am terminat-o mi-ar fi plăcut să pot să mi-o șterg cumva din cap ca s-o citesc din nou și să mă ia prin surprindere iar și iar și iar. Este vorba despre 10 oameni care ajung pe o insulă și care sunt toți suspecți într-o crimă – v-o recomand foarte, foarte tare având în vedere că e scurtuță și se citește cu sufletul la gură!

„Atunci cînd vor fi examinate corpurile noastre, nu se va putea stabili cu precizie ora cînd a survenit moartea. Cînd marea se va liniști, vor veni de pe coastă bărci și oameni. Și vor găsi zece cadavre și o problemă nerezolvată pe Insula Negrului. „

6. O serie care dă dependență.

Toate cărțile lui Iv cel Naiv

Nu am citit recent o serie care mi-a dat dependență și n-am vrut să includ serii pe care le-am citit prin gimnaziu și care acum nu mă mai reprezintă. Iv cel Naiv are un stil foarte inedit de poezie, volumul meu preferat se numeste ”Cartea săruturilor” și conține multe poezioare de maxim 4 rânduri de spus omului iubit. Atenție, mie nu-mi plac poeziile de fel, dar cele ale lui Iv sunt ilegal de dulci!

Sărutul iceberg

Titanicele eforturi ale vreunor ispite

se izbesc de acest sărut, naufragiind biruite

pentru că el e doar partea care se vede

dintr-o iubire mai mare decât se poate crede.

 

7. O carte pe care ai citit-o pe nerăsuflate.

Losing my virginity de Richard Branson

Probabil una dintre cele mai inspiraționale cărți citite de mine vreodată, autobiografia Losing my virginity este o carte atât de motivantă și de încurajatoare încât după ce-am citit-o am simțit realmente că nu există nimic în lumea asta ce n-aș putea face dacă mi-aș dori cu adevărat. Richard Branson este un model de om, o persoană foarte modestă, cu picioarele pe pământ, niciodată implicat în scandaluri specifice oamenilor cu foarte mulți bani,  și despre care puțini au avut vreodată lucruri rele de spus. Dacă vreți vreodată să-mi faceți un cadou și nu știți ce, accept cu drag cărți de Richard Branson. 😀

8. O carte „fierbinte”.

Cartea secretă a Fridei Kahlo de  F.G.Haghenbeck

Eu am văzut-o pe Frida Kahlo, pictoriță mexicană, ca o femeie extraordinar de senzuală (chiar dacă nu frumoasă) și cu o viață foarte tumultoasă. Relațiile pe care le-a avut, oamenii pe care i-a întâlnit și un accident grav de mașină care-a lăsat-o cu dureri pentru tot restul vieții i-au influențat toate picturile pe care le-a făcut până la vârsta de 47 de ani când a murit. N-am văzut filmul cu Salma Hayek în rolul principal, dar cartea am sorbit-o!

9. O carte care te-a răscolit.

The Fault in our Stars (Sub aceeași stea) de John Green

Nu știu dacă la The Fault in Our Stars mi-a plăcut mai mult cartea sau filmul, pentru că la amândouă am plâns ca un copil și ăsta este de obicei semn bun! 🙂 În caz că mai există cineva care n-a văzut măcar filmul, în această poveste este vorba despre o relație contra-cronometru dintre o fată și un băiat care reprezintă ceea ce înțeleg eu prin suflete pereche.

10. O poveste petrecută într-un decor hibernal.

Hoțul de cărți de Markus Zusak

O carte foarte tristă și frumoasă despre viața unei fetițe îndrăgostită de cărți care trăiește în Germania nazistă și care se împrietenește, în niște contexte pe care vă las să le descoperiți, cu niște evrei care duceau o viață foarte grea, la limita supraviețuirii, din cauza lui Hitler. O poveste intensă, foarte emoționantă și tristă despre prietenie, iubire, omenie, v-o recomand cu mare drag dacă vă cade în mâini.

Dacă nu aveți timp sau chef de citit, să știți că există și un foarte reușit film făcut după Hoțul de Cărți, găsiți un trailer aici.

11. O carte care te-a impresionat în copilărie.

Winnetou de Karl May

Winnetou este un indian apaș care se împrietenește în urma unui conflict cu un american, Old Shatterhand, și care trec împreună prin multe aventuri de salvare a teritoriilor indiene de occidentalii care voiau să le transforme în orașe. A fost o serie de 3 cărți care mie mi-au plăcut extraordinar de mult, cu o acțiune foarte interesantă și captivantă, iar Winnetou este un personaj construit cu foarte, foarte mult talent și este cu siguranță unul dintre eroii copilăriei mele. Am înțeles că s-au făcut și niște ecranizări după cărțile lui Karl May, dar eu nu le-am văzut pe niciuna.

“I don’t care about losing people who don’t wanna be in my life anymore. I’ve lost people who meant the world to me and I’m still doing just fine.” 

***

Atunci când m-a lovit în față ca un bulgăre rece diferența dintre oamenii care citesc cărți cu foi și cei care citesc cărți de joc, abia atunci am înțeles ce-a vrut să zică mama de fapt. Și-am început s-o ascult și să judec – credeți-mă, uneori fără să vreau! – oamenii care n-au deloc cărți în casă!

Surse foto 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9

***

Citește și:

Băieților care citiți cărți