Nu tuturor ne merge la fel în România!

Pentru faptul că am ales să mă reîntorc în România după ce-am avut o viață foarte bună în UK, eu sunt o ciudată.

Zic unii.

Pentru că dacă ați știi cât mă interesează părerile celor care cred asta despre mine (și în general, nu doar pe acest subiect, părerile necerute ale oamenilor), v-ați distra.

În mod logic, eu mă bucur foarte mult când aud de cineva care trece prin ce trec eu, și anume că s-a relocat în România DIN DORINȚĂ PROPRIE și trece acum prin procesul de readaptare în țară. Am întâlnit astfel de oameni, e drept că mai mult în online prin blogurile pe care le colind decât în realitate.

Am întâlnit mulți oameni care salută reîntoarcerea altora acasă, care se bucură că unii iau acest pas. Am întâlnit și mulți care se opun vehement și care îi descurajează pe cei care se mută în România și enumeră obsesiv problemele din țara noastra pentru care ei nu ar fi făcut niciodată acest pas. Cum să zic, shiftând discuția spre ei de parcă ei ar reprezenta subiectul articolului/poveștii principale. Nu că m-ar deranja părerile celor care nu sunt de acord cu mine, din contră. Dar toate astfel de păreri sunt foarte agresive și, cum spunem, aproape întotdeauna focusate pe propria viață a autorului comentariului/părerii și nu a persoanei care este subiectul discuției.

În mod evident, eu sunt foarte subiectivă în tema asta. Dar vreau să subliniez câteva chestii pe care unii oameni nu le înțeleg:

• Nu tuturor ne merge la fel în țară.

Acest ”la fel” poate înseamna ”la fel de bine” sau ”la fel de rău”. Da, există multe lucruri rele în țară. Muncă de la 8 la 8, salarii mici, părinți care nu au timp să stea cu copiii lor deloc. Plot-twistul e ca nu toți avem asta și nu toți trecem prin asta. Dacă am ales să ne reîntoarcem, cu siguranță ne-am gândit la toate lucrurile de mai sus și am gândit/plănuit o rezolvare (poate o afacere proprie, poate unu/doi bunici aproape care ne ajută, prieteni, poate am găsit joburi care ne convin, etc.). Cu siguranță nimeni care se reîntoarce în România nu vine la o viață sub limita subzistenței, mai ales dacă vine și cu copii. Cunoaștem toți lucrurile rele din țară, nu trăim pe un norișor roz de puf într-o bulă și nu avem nevoie să ne fie reamintite obsesiv și încontinuu cuvintele politicieni și spitale din România. Pentru că noi nu pentru relele din țară ne-am reîntors, ci pentru bune și pentru planurile pe care toți ni le-am făcut. Și nu avem nevoie de negativism, în special dacă este necerut.

• Discuția este despre mine, nu despre tine.

Atunci când vorbesc despre reîntoarcerea mea în țară în indiferent ce context, întotdeauna există cineva care spune eu n-aș fi făcut niciodată așa, eu aș fi rămas acolo, eu, eu, eu. Problema este, fără niciun fel de egoism, că aici nu este vorba despre tine, ci despre mine. Eu, persoana mea, situația mea. Discuția despre tine este binevenită, dar este separată de discuția despre mine. Iar asta pentru că:

• Ce ție nu ți se potrivește nu înseamnă că nu mi se potrivește nici mie (și invers!)

Suntem oameni diferiți și ne dorim lucruri diferite. Unii oameni vor bani – există oameni care au bani când lucrează în străinătate, există oameni care au bani și acasă. Unii oameni vor prieteni aproape –  există oameni care au prieteni doar în România, există alții care au prieteni și în străinătate. Este foarte greșit să judeci decizia cuiva filtrată prin cum ai face tu lucrurile. Suntem oameni diferiți, avem lucruri diferite, vieți diferite, nevoi diferite și NU intrăm toți în aceeași oală, chiar dacă avem aceeași naționalitate trecută pe pașaport.

• Reîntoarcerea în țară e ceva la care noi ne gândim foarte mult timp

Pentru că este un pas uriaș, o schimbare emoțională la fel de uriașă și nu vrem să regretăm. Nu e o decizie pe care am făcut-o într-o singură zi, mai ales dacă am locuit în străinătate mulți ani. Iar dacă am ales totuși să o facem, înseamnă că am cântărit toate argumentele și contra-argumentele și a câștigat biletul de avion doar dus.

Acest articol este scris doar din experiența mea. Ce îmi doresc eu ca urmare a celor de mai sus este mai multă empatie de partea ambelor tabere. Atât din partea celor care nu se gândesc la repatriere față de cei care o fac, cât și din partea celor care se repatriază față de cei care nu o fac. Suntem mult prea mulți și prea diferiți ca să putem bate în cuie un DA sau NU la întrebarea E bine pentru români să se reîntoarcă în țară? Eu doresc tuturor, oriunde s-ar afla și orice decizii ar lua, să le meargă toate lucrurile în viitor așa cum și le doresc și imaginează. Din toată inima!

Sursă foto 1