Că arta culinară nu e punctul forte al UK-ului eu nu v-am mai spus dar poate mulți știți, iar cei care nu știți aflați acum. Nu zic că n-am găsit mâncare bună în 6 ani cât am stat acolo, zic doar că toata mâncarea bună pe care am mâncat-o a fost libaneză, italiană, românească și cam atât. Restul de mâncare a fost british, but ofcourse, dar acum vorbeam de mâncare bună. 🙂
Bineînțeles că fiecare este liber să-și gătească acasă ce vrea. Am facut și eu, o fac în continuare când am timp, dar n-am fost întotdeauna așa. Au trecut câțiva ani după ce-am plecat de acasă până să mă încumet să gătesc ceva mai complicat decât ochiuri și pâine cu unt. Astăzi vreau să vă povestesc despre câteva mâncăruri sau gustări cărora eu le-am dus lipsa cât am fost în UK și pe care acum le consum în neștire și cu zero regrete și păreri de rău. Trebuie sa recuperez, am carențe!
-
Ciocolata de casă
Eu sunt disperată după ciocolata de casă, fie ea cumpărată sau făcută de mine. Nu am întâlnit în UK nimic similar, cu toate că sunt enorm de multe tipuri de chocolate bars și dulciuri acolo. Am făcut contrabandă cu ciocolată de casă o dată când am revenit în UK dintr-o vacanță în țară. Nu s-a legat nimeni de mine la aeroport, dar nu îi judecam dacă ar fi făcut-o!
-
Covrigii subțiri
Există și în UK niște covrigi, pretzel, dar sunt groși, n-au susan/mac/semințe ca la noi și au gust de pâine. Pas! Am găsit la un singur magazin din Londra niște covrigi ca ai noștri și-am luat cu nemiluita. Pur și simplu acolo nu există conceptul de covrigi așa cum îi știm noi. Ca să vedeți până unde a mers sevrajul nostru cauzat de lipsa de covrigi, prietena mea cea mai bună din România cu care am locuit în Manchester anul trecut m-a rugat, când am venit într-un weekend in București, să fac cumva să îndes niște covrigi pentru ea în geantă și să-i aduc cu mine înapoi în UK. Fără niciun alt cadou din țară, Ioana, doar covrigii! Nu contează dacă se rup! A fost foarte serioasă când a zis asta.
-
Ciocolata ROM
Mie ciocolata ROM îmi place pentru că #ciocolată și pentru că #rom, simplu. Povestea cea mai amuzantă este că într-un an le-am dus colegilor mei de la munca ciocolățele ROM de acasă și au fost devorate în doi timpi și trei mișcări. Nu e ca și cum acolo nu există ciocolată sau ciocolată cu alcool – sunt o grămadă – dar ROM-ul li s-a părut ceva total diferit și au cerut mai mult și mai mult în dățile următoare când m-am am venit în România. Mi-am făcut-o cu mâna mea, ce să zic.
-
Pufuleți
Într-un an am mers în Germania la o prietenă din copilărie a mamei mele și ea ne-a spus să-i aducem din țară un sac întreg de pufuleți. Dacă nu depindeam de avioane și dacă nu eram restricționată la kilograme și volume la bagaje, așa m-aș fi întors și eu in Manchester. DE. FIECARE. DATĂ!
-
Supe
Supe și ciorbe am facut și eu acasă, dar nu-mi ieșeau niciodată (și nu-mi ies nici acum) ca ale mamei. La restaurante rar găseai așa ceva, în UK nu există cultul supei așa cum îl avem noi. Singurele pe care le mai găseam – și pe care le mai nimeream și eu când încercam să le fac acasă pentru că erau simple – erau supele cremă făcute cu legume la blender. Ciorbă de fasole, de varză, supă de teiței, nicio șansă! De fiecare data când ajung acum acasă la Tg. Mureș mama îmi dă supe și-mi zice: Asta e pentru luna Octombrie 2011 când n-ai mâncat nicio supă. La următarea masa: Asta e pentru Noiembrie 2011. Hai, mănâncă, mai ai până să ajungi la zi. Nu pot să mă pun cu mama!
-
Cornuri cu ciocolată
Concepul de corn cu ciocolată așa cum îl știm noi nu există în UK. Cel mai apropiat este poate croissantul cu ciocolată, dar nu e ceea ce am căutat eu. Anul trecut am descoperit un raft de produse poloneze la supermarketul de unde-mi făceam eu cumpărăturile și, ce să vezi și să nu crezi, am dat de 7days-ul de acasă. Erau o grămadă de bucăți pe raft, nimeni nu le cumpăra, englezii nu știau ce e ăla. În acea lună am exagerat cu cornurile cu ciocolată. Aceea a fost o lună despre care este mai bine să nu vorbim acum. A fost o lună în care am fost fericită.
De ce gustărele sau mâncăruri nu v-ați putea (sau nu v-ați putut) desprinde voi când ați fost ieșiți prin lume? Sunt curioasă dacă mai împărtăștește cineva obsesiile mele – sunt convinsă că da, n-ai cum altfel. I mean, pufuleți, come on! Nu există cuvinte în limba română să descriu ce-aș fi dat pentru niște pungi de pufuleți cu lapte!
PS: Din 6 puncte scrise mai sus, observ că 3 sunt legate de ciocolată. Viitorul suna bine! 😀
20 Comments
roxanabarsanblog
19 October 2017 at 11:11 AMInteresant articol! Pot sincer sa spun ca la inceput nici mie nu mi-a fost usor. Incercam sa gust putin din toate pentru a testa mancarea engleza. Initial multe nu mi-au placut, pana cand am inceput sa le dau de gust si cand m-am intors in tara in vacanta le pregateam cu mare entuziasm prietenilor si parintilor.
Acum desigur e mult mai diferit de cand am decis sa exclud total proteina animala din alimentatia mea, insa am descoperit noi gusturi mult mai intense si diversificate. Anumite feluri de mancare, traditional British si romanesti inca le mai pregatesc, dar toate VEGAN!!
Ce imi spui despre CEIUL CU LAPTE?
https://roxanabarsanblog.com/2017/10/01/ceai-cu-lapte-no-thank-you/
Ioana
19 October 2017 at 11:16 AMCeaiul cu lapte este un mare no-no pentru mine. Am incercat si eu, colegii mei tot beau asta de cateva ori pe zi, am vrut sa vad ce bunatati pierd. N-am pierdut nimic, mie nu mi-a placut delooc. Ceaiul cu lapte a fost ca un lapte diluat cu multa apa :))
roxanabarsanblog
19 October 2017 at 11:23 AMAsa este. Nu isi are sensul!!
Totusi pentru productorii de lapte…..castigul nu este indiferent!
Sa nu mai spunem pentru spitale si farmacii…fiind toate colegate….
Ioana
19 October 2017 at 11:28 AMPentru noi nu are sens, dar este vorba despre o placere a unor oameni pe care noi n-o putem judeca 😀
La ce te referi cu spitalele si farmaciile?
Teodora
14 August 2018 at 10:34 AMIubesc ceaiul cu lapte si n-am fost niciodata in UK.
gabrielaadelina
19 October 2017 at 12:25 PMCineva iubeste ciocolata, nu gluma!
Toate ca toate, dar fara pufuleti eu mor=))
Ioana
19 October 2017 at 1:08 PMStai, nu e toata lumea innebunita dupa ciocolata? :O
gabrielaadelina
19 October 2017 at 1:11 PMMmm eu una sunt indragostita de boabele de cacao. Sunt mult mai sănătoase și aproape la fel la gust… eu oricum mănânc ciocolată cu peste 70% cacao… prefer pufuletii
Ioana
19 October 2017 at 1:38 PMBoabe de cacao?! What kind of sorcery is this si pe ce planeta am fost eu pana acum de nu stiam de ele?
gabrielaadelina
19 October 2017 at 1:54 PMCauta la plafar sau prin marketuri mari, sunt super bune jur! Si nu contin zahar iar caloriile sunt f putine
Ioana
19 October 2017 at 2:11 PMhttps://media.giphy.com/media/3oz8xwNlejeJDQREic/giphy.gif
Bratu Gabriela
19 October 2017 at 7:48 PMam tot auzit eu ca mancarea lor e cam naspa, dar nu ma gandeam ca nu gasesti nici chestii basic, sa zic asa. adica pufuleti si ciocolata… hmmm… mi-ai facut pofta de niste pufuleti CU ciocolata si de o ciocolata de casa…
Ioana
13 March 2018 at 10:07 AMPufuleti cu ciocolata? :O
o femeie
30 October 2017 at 4:27 PMmarfa de contrabanda: pufuleti 🙂
Eu cand merg la londra mananc in restaurante etnice. Turcii au mancare pe gustul meu (multe legume la gratar, salate cu legume crude) sau la indieni (ei gatesc insa totul).
Ioana
13 March 2018 at 10:06 AMMancarea orientala (turceasca, indiana, arabeasca) a fost intotdeauna preferata mea in UK 😀
Sunt corporatistă, dar mă tratez! | Back to Romania
7 August 2018 at 3:57 PM[…] Ei, glumesc, desigur. Eu mănânc doar lucruri sănătoase, iar ciocolată nici măcar nu știu ce înseamnă. […]
Ferească Dumnezeu pe copii de glumele părinților! | Back to Romania
10 August 2018 at 9:57 AM[…] sus din bucătărie stau 3 omuleți care mănâncă orice pui acolo, inclusiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiv ciocolată, nu […]
Anul trecut pe vremea asta • Back to Romania
18 September 2018 at 4:12 PM[…] trecut mâncam la fel de multe cornuri cu ciocolată ca acum – și cu la fel de puține păreri de rău și […]
Lecții după primul an de blog • Back to Romania
5 October 2018 at 10:20 AM[…] Pofte nesatisfăcute în UK […]
Ce-și face omul cu mâna lui, lucru manual se cheamă! • Back to Romania
20 December 2018 at 10:37 AM[…] că nu l-am putut termina. Nu că era prea mult (deși porția e uriașă, dar și eu sunt mare fomistă! ? ), ci pentru că deliciosul sos oriental care unește toate ingredientele este extraordinar […]